sa te iei de mana
ca un copil care a invatat dansul ploii
sa primesti cum poti judecata lumii
dar fata sa ti-o-ndrepti mereu catre sfantul soare
sa-ti faci minune dintr-o zi oarecare
minunea de a fi acolo unde cei mici iti graiesc:
- sa nu mai pleci, laula, niciodata!
cand eu stau cu gandul acolo unde
vazduhul, inpins spre straduinta zambetului stramb
inca imbie la sfada.
- sa nu mai pleci niciodata,
spun ei.
si eu as vrea sa promit ca nu mai plec niciodata-
dar astazi simt ca, cel putin deocamdata
nu mai pot promite
nimic.
astept un semn ca o incurajare.
- omule, gandesc
atat de schimbator esti
toamna, primavara, iarna
trec prin sufletul tau
cum ar trece un pescarus
printr-o zi oarecare.
atat de schimbator esti, omule
incat nici nu mai stiu
daca esti.
trec duhurile prin tine
cum trec obsesiile unui autor
printr-o carte impovarata
cum trec zgomotele sinelor de fier
printr-o gara insingurata.
macar de n-ai mai promite, nimic, niciodata-
macar daca-ai tacea si ti-ai asculta al inimii tainic indemn:
- fa-ti minune din noapte, din zi, din frica, din bucurie, din moarte
fa-ti minune si fa-ti rai din ceea ce ai, suflete al meu
asa graieste Gura de Aur a pamantului meu-
tese-ti o inseninata bucurie
dintr-o amintire amara
tese-ti un nou rasarit
dintr-un nou: bun gasit!
si poate ca intr-o buna zi
invata-vei si tu
sa vrei
si sa fii.
nouale
sau sarpele
adusu-mi-au in dar
botezul batjocorii?!
sunt om-
si nimic din ce-i omenesc
nu mi-e strain!
dar ce mi-este astazi veacul
decat o clipa a vesniciei
de care s-a cutremurat
insasi dracul?
astazi
tic-tacul nu-i al timpului-
e-al secundei-
al clipei-
al inimii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu