M-a intrebat mama intr-o zi ceva ce nu voi uita niciodata, probabil: "Oamenii astia, de care te tot lovesti tu acolo, au copii?" Am raspuns: "unii da, altii nu! Dar de ce intrebi asta?" "Pentru ca ma tot gandesc- zice ea- cum s-ar simti ei, daca altii ar lovi in copiii lor cum lovesc ei de atatia ani in tine?"
Stiti de ce postez asta aici? Pentru ca tot ce facem noi aici, vom preda mai departe. Cui? Copiilor, nepotilor, celor pe care ii iubim... Si intr-o zi ei se vor uita in ochii nostri si ne vor intreba: "dar tu ce-ai facut atunci? Ai tacut, ai luat parte la asta! Nu ai incercat sa schimbi nimic, stiind ca intr-o zi voi intra si eu aici, in lumea pe care si tu ai creat-o?" Si atunci ne vom cai, dar fi-va prea tarziu...
"Lumina lumineaza-n intuneric si intunericul n-a biruit-o!"
o draga cata dreptate ai, asta ma intreb si eu in fiecare zi. cum pot sa se comporte asa cand stiu ca au copii si sunt modele pt acei copii? dar poate ar trebui sa ne uitam la copii si sa vedem deja raspunsul, unii sunt exemplarele lor fidele, altii ii dispretuiesc tocmai pt comportamentul si alegerile lor.
RăspundețiȘtergerete pup draga
cosmina
incep sa inteleg tot mai bine cum se intampla asta, draga Cosmina. Din ciclul: iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!'. Asta e , din pacate, de cele mai multe ori nu suntem constienti de urmarile pe care le au actiunile noastre... Dar daca intru trezirea noastra sunt aceste lectii, nu mai pot zice decat :Doamne ajuta-ne sa invatam sa ne ducem crucea si sa intelegem ca in folosul nostru sunt toate! In folosul scanteii divine din launtrul nostru si spre bucuria unora, nu in folosul egoului lor. Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa intelegem cat mai repede cine suntem si ce vrem cu adevarat sa dobandim in aceasta viata. Te pup cu drag
RăspundețiȘtergere