Si daca suntem la capitolul poze... am o superstitie legata de trifoiul cu patru foi. Pentru ca el apare in viata mea cand e vorba de cate o schimbare majora...Inainte sa aflu rezultatele la admiterea in liceu, am fost cu ai mei la iarba verde, am jucat fotbal toata ziua si seara, trantindu-ma ostenita in iarba frumos mirositoare, am gasit un trifoi special. A doua zi s-au dat rezultatele si am aflat ca am intrat si la liceul dorit, dar si la profilul ales. (Inca se mai tinea cont de creierul pe care il ai si de timpul acordat invataturii, haha). Am mai gasit unul in State, inainte de premiera si inainte de aflarea unei vesti importante. Si de data aceasta trifoiul a prevestit un drum care s-a tesut magic de la sine. Nu stiu, ma gandesc acum ca el seamana cumva cu o rascruce, avand cele patru foi in patru directii diferite, unite, totusi, central prin acelasi punct. Si el parca, fiind un vestitor al norocului, prevesteste pesemne directia corect intuita, simtita, dupa care tanjeste sufletul... nu spun ca e directia lejera, usoara, poate e directia marilor lectii. Sper ca e directia marilor lectii, pentru ca nu vreau sa fentez, am facut-o de prea multe ori si prea multi inca o facem, in acelasi timp. Nu vreau sa fentez, vreau sa rezolv ce am de rezolvat, sa inchei ce am de incheiat, sa continui ce am de continuat... si mai ales, vreau sa gasesc miezul din mine, universul acela care se trezeste cand inchid ochii, stelele acelea care incep sa straluceasca inlauntru cand ma indrept intr-acolo cu ochiul larg inchis si adormit, dar doar in afara.
Da, l-am cautat! Pentru ca am un spectacol in padure si pentru ca ma plictisesc uneori facand vesnica figuratie. Dar nu ma plang... adica, vorba poetului "nu, noi nu ne multumim cu putin, dar STIM ca mai mult nu ni se cuvine." Deci, cum spuneam, l-am cautat. Dar nu a venit! Si atunci mi-am amintit ca el nu vine cand e cautat, vine cand crede el de cuviinta. Si, dupa zile intregi de cautare, am incetat si am renuntat sa mai caut lacoma prin trifoiul care oricum parea ca e vrajit special sa-l vad eu doar cu trei foi.
Si vine spectacolul... si de dincolo, privindu-ma, o gramada de oameni frumosi care ma induioseaza, prin felul in care ma privesc, prin felul in care imi inteleg lupta. As vrea sa am intr-o zi puterea sa-i privesc pe toti oamenii asa.
Si, culmea ironiei, era fix momentul cu 'schimbarea la fata a romaniei'. Mi-am intors fata spre iarba, pentru a-mi pregati intoarcerea... si atunci l-am vazut! Intelegeti? Cat de scurt a fost momentul? Acolo, prin iarba aia plina de trifoi, nu l-a vazut nimeni, pentru ca parea la fel cu ceilalti trifoi si greu de identificat. Si totusi, in ochii mei parea gigant, stralucitor, de o un verde crud iesit din comun. Parea vreajul de fasole din poveste... Am continuat scena si tot spectacolul, am parasit locul cu pricina si am asteptat calma reintoarcerea. Si da, ma astepta. Si da, m-am bucurat ca un copil, gasindu-l. Si da, m-am bucurat ca un copil cand am inteles ca inca pot sa ma mai bucur ca un copil. Si da, e o rascruce in viata mea si da, e una cu reverberatii majore pentru intreg universul. De unde stiu asta? Nu stiu, simt! Si da, l-am pus langa ingeras si i-am facut poza cu ingerasul, pentru ca vreau in directia aceea sa ma duca, cu orice fel de risc, cu orice fel de sacrificiu. Si apoi l-am lipit pe prima pagina a lui Cehov, pentru ca el era verde si coperta lui cehov e tot verde si da, m-am gandit si la el, desigur. Cu un gand de drag de despartire... Pentru ca as fi vrut ca gandurile lui sa fie in acord cu vorbele si vorbele cu faptele. Dar nu a fost asa si abia acum am inteles cat de tare m-a durut asta! Si acum am tema de casa, de cand s-a intamplat asta... sa fiu atenta la ce gandesc, apoi la ce rostesc si apoi la ceea ce fac cu asta! Si DA, vreau sa-mi schimb viata. Vreau sa prind rasarituri si sa fac multa miscare si vreau sa am grija de plamanii mei pe care i-am suparat, dar care se pare ca m-au iertat. :) Si vreau sa citesc mult, mult si sa ies intre oameni si sa-i iubesc pe toti si sa le privesc ingaduitor lupta. Si, daca nu sunt de acord cu ce fac, sa-i iubesc si doar acasa, unde nu ma vede nimeni, sa spun o rugaciune pentru ei si pentru mine. Vreau sa gasesc in mine forta si sa ard pana la cap! Si daca ard, vreau, in timp ce ard pana la cap, sa ard cu folos! Adica, sa ard pana iese fluturasul din crisalida. :) Vreau sa ard astfel pentru ca nu vreau sa parasesc aceasta lume trista si infranta, deznadajduita si abandonata. Vreau sa o parasesc cu un zambet mare in inima, cu senin in privire, cu iubire in inima si cu gandul la El, la Fratele ca a fost aici si a platit pentru noi pretul pe care L-a platit! Asa vreau sa plec... cand va veni vremea sa plec... :)
