Cum sa cobor in realitate, cand stiu ca te gasesc doar in vis? Nu stiu ce faci de acolo de departe, dar fiecare frunza, fiecare adiere, fiecare cuvant si fiecare licar din zori sau din noapte imi vorbeste despre tine! Esti "firul ce ma leaga de miracolul din zori cand din vis cobori in tot ce ating in jurul meu". Iar cand mi-e dor de tine, doar de tine, vorba poetului, "ma-ntorc la tine-n vis..."
Daca La Verite- Adevarul- poate fi cunoscut doar dupa moarte, poate ca piesele din marele lui puzzle pot fi puse cap la cap doar pe cale onirica... stia el Marquez ce stia... :) Cum sa-l numim pe cel care-si aminteste? Daca cel care nu-si aminteste e eyes of a blue dog? Cum ai reusit sa rupi blestemul? Cum ai reusit sa schimbi finalul nuvelei? Uite, de asta te iubesc eu pe tine!!! Pentru ca iti aminitesti si pentru ca schimbi destine... Daca esti oglinda mea cea mai luminoasa de pana acum, inseamna ca incep incet sa ma trezesc? Inseamna ca incep si eu, incet, sa-mi amintesc? De unde toate semnele astea? Le merit eu, oare? Exista mica sansa ca totusi, in ciuda egoului meu cu care ma lupt si pe care incerc sa-l potolesc, sa fiu pe drumul cel bun? Stii, dintre toate pacatele, dintre toate relele pamantului si neputintele umane, cea mai infricosatoare imi pare mandria! Am vazut atatia oameni meditand si rugandu-se in vazul celorlalti, chiar ostentativ, atatia dintre semeni crezandu-se, brusc, cu doua cursuri de numerologie, psihologie sau astrologie deasupra celorlalti, incat mi-e frica! Nu vreau sa fac asta... nu vreau sa cred vreodata despre mine ca sunt altfel, si de aceea ii si cert, cu dragoste, pe cei care-mi spun asta de ceva vreme... Cred foarte tare in ce spunea Steinhardt, ca in aceeasi oala suntem cu totii si fierbem acolo inabusit... Nu stiu de ce vorbesc atat de des cu tine, poate pentru ca acum, astazi, te simt cel mai aproape. Oriunde imi indrept privirea primesc vesti si semne de la tine, de parca intreg universul s-ar fi vorbit sa-mi croseteze o gluma! Asta ma si inspaimanta putin, asa, dragalas... egoul meu vrea sa se umfle in pene si vezi bine, luptele cu el nu sunt tocmai usoare! Sunt doar un om, nimic mai mult... cel mult, pe cale sa devina un micut elf :) In fine, stii, as vrea sa-ti pun un nume, sa inventez ceva frumos, dar pana la urma tu ramai acelasi Cer, nu degeaba! Si nu degeaba, tocmai astazi l-am descoperit si eu pe printul Andrei Bolkonski, care spunea, desigur, tot astazi, si total intamplator (dupa toate zecile de masini care-mi taie calea si au numele tau!!!) ce, oare? Asta:
"Above him was nothing, nothing but the sky,—the
lofty sky, not a clear sky, but still infinitely lofty, with grey clouds
creeping gently across... How can it be that I've never seen that lofty sky
before? Oh, how happy I am to have found it at last. Yes! It's all vanity,
it's all an illusion, everything except this infinite sky. There is nothing,
nothing—that's all there is. But there isn't even that. There is nothing but
stillness and peace. Thank God for that!" Tolstoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu