miercuri, 8 septembrie 2010

Talmacitorii de Vise

Gata, m-a convins soarta sa scriu despre asta, cu toate ca am tot evitat. Nu de alta, dar nu sunt specialista (cel putin, nu ceea ce poate fi numit un specialist in ziua de astazi), dar, daca tot imi scot Ingerii in cale aceleasi semne, nu ma pot impotrivi, ca ma imbolnavesc :)))

Deci, a venit vremea sa spunem lucrurilor pe nume. Din pacate, acum nu am prea mult timp, dar promit ca voi acorda o mare importanta acestui domeniu si acestei categorii, din moment ce pana si Lucrarea mea de Licenta (pentru care am luat nota 10 :) pornea de la analiza visului pe care il avea personajul interpretat de mine. Deci, ca o introducere scurta: a trebuit sa ma mut (doar pentru 2 saptamani) fiindca o japoneza sta acum in apartamentul meu, ca nu vrea, numai acolo. Noah, nu e viata asta o gluma cu samurai si gheise, cu mayasi si Arhangheli pusi pe sotii din planul cel subtil? In fine, sunt intr-o casuta de povesti acum, la sora mea draga si asta e o mare bucurie. Aseara, printre tuse si respiratii ceva mai greoie, ochesc o carticica... mai ca nu zbura din raft, sa o vad mai bine... Okei, okei, am inteles... si o scot incet dintre celelalte surori si... surpriza:

STEFAN ZWEIG, TAMADUIRE PRIN SPIRIT.

Dragii mei, incredibil ce scrie omul asta... incredibil!!! Daca puneti cumva mana pe carte, sunt sigura ca o veti iubi asa, la prima vedere :) Cand o sa am timp, o sa scriu cate ceva de prin ea (daca as putea, as posta cumva toata cartea, desigur) Si tot din cartea asta am aflat urmatoarele:

Asclepieionul de la Epidaurus era cel mai celebru centru de vindecare din lumea clasică, locul în care persoanele bolnave mergeau în speranța de a se vindeca. Pentru a-și găsi leacul potrivit pentru boala lor, își petreceau o noapte în enkoimitiria, o hală imensă pentru dormit. În vis, zeul le dădea sfaturi pentru a-și recâștiga sănătatea. Există și câteva izvoare minerale în vecinătate, care s-ar putea să fi fost folosite în procesul de vindecare.

Vechiul oraș Epidaurus a fost înscris în anul 1988 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Nu voi intelege niciodata de unde generalizarea ca visele sunt toate de la necuratu' si ca nu trebuie sa vorbim de ele. Bine, poate ca sfatul ar fi pentru cei care nu au invatat inca sa le selectioneze (nu fiindca Pacaliciul nu m-ar duce si pe mine de nas :). In fine, sper sa prind si eu ziua aceea cand se va vorbi despre vise asa cum acest minunat plan oniric o merita! Ca daca ma enervez, o sa o fac eu foarte curand!!! :) Numa' bine si senin si La multi ani frumoaselor Marii!

Doamne Ajuta!

P.S. Na, ca sa intelegi si voi... cautand pe google cartea (cu speranta ca o pot atasa cumva pe blog, de pe scribd sau altele) gasesc: "vand carti pentru Nebuni"... bine ca e cu N, macar... :))))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu