duminică, 19 septembrie 2010
in a place with no frontiere
... a venit iar... i-am deschis, ce era sa fac? Totul era altfel acolo, nicio constrangere, nicio mustrare de constiinta, nicio spaima! Asta am constientizat in timp ce visam, cat suntem de firesti, de naturali si mai ales... liberi, cat e de simplu totul! Doar noi, in locul nostru secret, nimeni si nimic altcineva! A fost ceva de vis in vis, ca sa zic asa! Locul acela, casuta aceea, atat de familiara, o cunosteam atat de bine, stiam totul unde este si cum este, fiecare coltisor, totul!
Amandoi stiam totul! Si tu priveai niste fotografii mai vechi de ale mele si zambeai, amintindu-ti totul si mai ales iubirea! Amintindu-ti, mai ales amintindu-ti!
Dimineata doar franturi, bucatele de puzzle, stropi de adevar din intreg ... Eu ce sa fac cu asta acum? Cum sa merg mai departe? Spune-mi tu, suflet-pereche al meu...
Credeam ca totul apartine trecutului, credeam ca totul a fost, credeam ca totul e in alta parte... dar ai venit din nou si eu nu am spus nu! Mi-am dat voie sa fac doar ceea ce simt si mai ales ce nu am curajul sa aleg in plan real. Asta schimba oare, pornind de la aceasta noapte, totul? Oare am rupt si eu blestemul, avand curajul doar sa fiu, fara sa mai gandesc pe cine, cum si cand ranesc? Am fost doi acolo, in visul acesta si am fost liberi, am avut curajul sa fim ceea ce suntem nu ce vor altii sa fim! Si intre noi nu a mai ramas, in libertate, decat iubirea. Toate regulile, toate spaimele, toate barierele s-au spart si au facut loc unei iubiri imense, implinite, pe care am simtit-o inca de prima oara cand te-am visat, inainte de a te cunoaste ... Cum sa traiesc cu asta? Spune-mi tu, care vii noaptea in "casuta noastra secreta"! Spune-mi, unde esti cu sufletul? Esti acolo sau aici? Povestea asta doare mai ales dimineata, cand te caut si nu te gasesc! Iar cand vreau sa merg mai departe, apari in vis si eu nu pot spune: pleaca! Credeam ca pot dar noaptea trecuta mi-a dovedit contrariul... in fine, poate ajungi pe aici cumva, nu stiu, asa, din intamplare, cum se petrec toate lucrurile din viata mea!
Poate ajungi, dar nu-ti mai amintesti nimic din calatoriile tale astrale... si atunci inseamna ca te-am pierdut iarasi, ca in visul de dinainte de a te cunoaste... erai cu altcineva dar erai indragostit de mine... Daca poti, opreste tu asta, te rog... e mult prea dureros!!!! Sa fii fericit si sa-ti fie bine! As vrea sa-ti spun candva totul, de mult vreau sa fac asta, dar cumva nu mi s-a oferit momentul potrivit. A fost de-ajuns sa intorc o clipa privirea si tu ai disparut, intocmai ca un vis frumos! De asta imi era mereu frica, cand te intalneam, sa-mi desprind privirea din privirea ta! Daca Universul te va rapi si eu voi cadea in ce stiu eu ce colt de lume, trebuind sa te caut din nou si din nou si din nou? Offff, cate tampenii nu facem cu aerul ca gandim ataaaaat de intelept... ... ...
"Te sarut pe frunte-acum Si plecand pe lungul drum Ingaduie-mi a-ti spune cum C-aveai dreptate cand ai zis Ca zilele mi-au fost un vis Oricum nadejdea mea pieri De-o fi-ntr-o noapte ori intr-o zi In naluciri ce par si nu-s De dus si-asa el tot s-a dus Caci toate ce se vad si par Sunt ca un vis intr-un vis, doar ... "
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu