with dedication

Din ciclul "nu poti fugi niciodata de cel care esti!". Exista un culoar de lumina intre doi oameni care au ceva de "rezolvat" si despre care am tot vorbit eu in ultimul timp. Cu cat incerci sa faci culoarul acela de lumina mai invizibil, cu atat el va straluci mai intens. Nu poti pacali Universul cu siretlicurile tale "tampe" :) de om logic si rational, asta este! Si e si firesc sa fie asa... :)
Esti din ce in ce mai frumos si luminos, nu stiu de unde vine lumina asta. Poate din adancul tau, pe care uneori incerci sa-l ascunzi, alteori il lasi sa iasa si sa lumineze drumul pe care treci. Cu totii suntem asa cand iubim, sau cand suntem langa persoana dupa care tanjeste in tacere sufletul nostru... si toata lumea din jur dispare si nu mai vreau decat sa te vad razand... si razi... si apoi ne privim din colturi departate pe viata si pe moarte! E de-ajuns o singura privire, spunea Dostoievski, pentru ca un om sa-ti patrunda in suflet si sa ramana acolo pentru tot restul vietii tale! Eu as zice ca si mai mult :) chiar pentru vesnicie, asa as zice eu! Oricum, trebuie sa recunosc: eu nu am mai intalnit pana acum unul ca tine! Nici macar nu banuiam cata frumusete zace intr-un singur om, eu, care ma fost blestemate de ursitoare sa nu vad decat partea frumoasa din oameni! Omul, in adancul sau, e o suma nebanuita de frumusete, curaj, speranta, iubire si credinta! Multumesc ca mi-ai reamintit asta! Multumesc! Multumesc! Multumesc!

Have you ever had the feeling
That the world's gone and left you behind
Have you ever had the feeling
That you're that close to losing your mind

You look around each corner
Hoping that she's there
You try to play it cool perhaps
Pretend that you don't care

But it doesn't do a bit of good
You got to seek till you find
Are you never unwind

Try to think that love is not around
Still it's uncomfortably near
My old heart ain't gaining no ground
Because my angel eyes ain't here

Angel eyes that old devil sent
They glow unbearably bright
Need I say that my love's misspent
Misspent with angel eyes tonight

So drink up all you people
Order anything you see
Have fun you happy people
The drink and the laugh's on me

Pardon me but I gotta run
The fact's uncomfortably clear
Gotta find who's now number one
And why my angel eyes ain't here

Tell me why my angel eyes ain't here
Excusez moi my angel eyes ain't here

Excuse me while I disappear ...



I'm here!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Un alt fel de Mister

"Rasul le-a fost daruit muritorilor in locul aripilor"... :)))

Misterul frunzelor de toamna :)

"Dragostea este misterul dintre doi oameni, nu asemanarea dintre ei."

John Fowels

29 septembrie 2010

Astazi se implinesc o suta de ani de la binecuvantata zi de nastere a Parintelui Arsenie Boca! Ii multumim lui Dumnezeu pentru binele care l-a facut acestei tari, trimitandu-l in urma cu o suta de ani pe Parintele Arsenie Boca pe acest pamant romanesc, sa ne spele din pacate, sa ne indrume si sa ne arate Calea cea Adevarata! Parinte drag, nu vom avea destule zile sa-ti multumim indeajuns pentru binele pe care ni l-ai facut si inca ni-l faci din Cerurile cele Inalte! Sa nu ne uiti, Parinte, pe noi, pacatosii, care asteptam in fiecare clipa indurare de la Tatal Ceresc!

DEPELUNA

I'm sitting on the moon
Watching planet blue, hello
Looking all around
Rotating without sound, where are you?
Where are you? I'm sitting on the moon
Where are you? I am missing you

I came from very far
A little unknown star, hello
I don't know what to do
It's so cold and blue, without you
Where are you? I'm sitting on the moon
Where are you? I am missing you



"Eu vin de pe Luna!" Cred ca de la asta mi se trag toate... :)))) de la coincidentele astea care mi-au mancat sufletul si sanatatea, vreau sa spun... in fine, ma intorc la "minciunile" mele :)))

Emotions Revealed

Autorul acestei carti, Paul Ekman, este expert in studiul emotiilor si expresiilor faciale, fiind unul dintre cei mai importanti experti ai secolului. L-am descoperit dupa ce am vizionat cateva seriale din cunoscutul "Lie to Me", pe care vi-l recomand, mai ales daca doriti sa invatati cate ceva despre minciunile mai mult sau mai putin inocente pe care, pare-se (statistic vorbind) o persoana normala le foloseste de trei ori intr-o conversatie de 10 minute. :) ,dar si despre microexpresie- o reactie pe care individul incearca sa o ascunda. Ridicarea umarului, intreruperea contactului vizual, sprancenele oblice, ridicarea barbiei- toate aceste expresii faciale sau ticuri ne spun ceva esential despre persoana cu care interactionam. Daca doriti sa ii intelegeti mai bine pe cei din jur dar si sa invatati sa va stapaniti mai bine emotiile, va recomand cu drag aceasta carte: Emotions Revealed de Paul Ekman! Sa va fie intru ajutor :)))



Lubileah :)

Magia

http://www.scribd.com/doc/33860325/Jean-Servier-Magia

Caci daca dragoste nu am, nimic nu foloseste

„Când Iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile-i sunt grele şi prăpăstioase,
Şi când aripile-i vă cuprind, supuneţi-vă ei,

Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar dacă vocea-i vă vorbeşte, daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din
miazănoapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă
face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.
Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându-vă ramurile cele
mai fragile care freamătă în lumina Soarelui,
Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând
încleştarea lor cu pământul.

Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.
Vă treieră pentru a vă descoji.
Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,
Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea sfântă la
ospăţul divin.

Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.

Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul Iubirii,
Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu
întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită,
Fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea.

Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi: „Creatorul e în inima mea”, ci mai degrabă: „Eu sunt în inima Creatorului”,
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul Iubirii, fiindcă Iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.

Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.
Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca ele acestea să fie:
Să te topeşti şi să devii izvor ce sursurul în noapte-şi cântă,
Să cunoşti durerea prea marii duioşii,
Să fii rănit de înţelegerea Iubirii,
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te,
Să te trezeşti în zori cu inima întraripată şi să înalţi mulţumire pentru încă
o zi de Iubire,
Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul Iubirii,
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,
Şi apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un
cântec de laudă.”

Profetul – Kahlil Gibran

preluat de la Bluemoon

Analiza tranzactionala

Analiza trnzactionala a fost dezvoltata de catre psihiatrul canadian Eric Berne in anii '50 si este una dintre cele mai reusite teorii care descriu interactiunile umane. Metoda lui include nu atat intelegerea pacientilor cat obtinerea unor modificari comportamnetale la ei.

Metoda lui Berne se numeste analiza tranzactionala pentru ca noi toti suntem implicati in tranzactii cu alte persoane, incercand sa obtinem de la ei cat mai multe mangaieri si fiind fortati astfel sa obtinem de la ei cat mai multe astfel de mangaieri. Fiecare dintre noi are nevoie de atentia altora, a ceea ce el numea hunger for recognition. Aceasta anecesitate ne face sa cautam interactiunile cu altii si sa incercam sa capatam de la ei ceva atentie.

Structura personalitatii

Nucleul nostru comunicativ, egoul nostru, se poate manifesta in trei moduri diferite:
- Copil
- Adult
- Parinte

Adultul din noi e partea peronalitatii noastre care apreciaza realist situatia si poate adopta decizii adecvate momentului.

Copilul din noi este ramasita obisnuintelor comportamentale care ne-au ramas din copilarie, personalitatea noastra originala.

Parintele este imaginea parintilor pe care noi ne-am creat-o si o purtam cu noi, aceea cum noi ne imaginam ca ar vorbi si s-ar purta parintii nostri in anumite situatii. Datorita acestei "orchestre" din capul nostru, foarte rar, in loc sa actionam cu altii in rolul nostru de adult care poate aprecia adecvat ceea ce face si ce spune, noi uneori intram in interactiune in alt rol, de copil sau de parinte. E si normal ca acest rol creaza probleme in comunicare: in loc sa primeasca un raspuns adecvat de la un adult, conlocutorul are de a face fie cu un copil alintat, suparacios si egoist, fie cu un parinte care tot incearca sa-l povatuiasca si care nu accepta alte puncte de vedere decat al sau.

Aceasta structurare a personalitatii poate fi destul de usor observata. Persoanele care ne inconjoara se poarta absolut diferit atunci cand sunt in stari diferite. Se schimba intonatia cu care vorbesc, expresia fetei, cuvintele pe care le folosesc si atitudinea generala. Cand are de spus un "Adevar indubitabil" sau o opinie de neclintit, persoana trece la nivelul de parinte si copiaza pe cel mai autoritar dintre ei.

- Daca va vorbeste un Parinte, nu are niciun rost sa discutati, acolo nu-i doscutie, ci monolog, expunerea unei opinii care nu se accepta a fi discutata. (asteptati sa revina la starea de Adult pentru a putea discuta cu persoana in cauza!)

- In schimb, Copilul va fi jucaus si alintat si modificarile de intonatie si expresie a fetei la fel, vor fi vizibile. Ca si cu un Parinte, la fel, nici nu va asteptati sa discutati ceva constructiv cu un Copil.

Berne distinge cateva moduri de comunicare:

- ritualurile ("Buna!" "Buna! Ce mai faci?")
- petrecerea timpului (comunicarea obisnuita);
- jocurile (cea mai complicata situatie)
- comunicarea intima (presupune un grad mare de apropiere a persoanelor, cand dispare evidenta mangaierilor)

Joc se numeste modul de comunicare cand doua persoane comunica aparent la un nivel al personalitatii ( de regula Adult- Adult), iar in realitate schimbul de mesaje se face intre Copil si Parinte. Scopul unor astfel de jocuri e de a castiga mai multe mangaieri decat ar presupune o comunicare obisnuita. Acest schimb de tranzactii ascunse are un anumit tip de scenariu si o finalitate cunoscuta de la bun inceput.

- Jocul „De ce nu ați... Da, dar...”

- Jocul „Cum ați putut crede așa ceva despre mine”.

- „Te-am prins, nemernicule”

Fiecare stare isi are locul ei si momentul ei. Problema e cand aceste stari sunt folosite pentru a castiga din contul altuia. Evitati jocurile celor din jur, nu voi veti castiga de pe urma lor!

preluat de pe:
http://natangarstea.blogspot.com/2009/04/analiza-tranzactionala.html

Carti recomandate:

Eric Berne, "Transactional Analysis in Psychoterapy"

"A Layman's Guide to Psychiatry and Psychoanalysis"

"Games People Play"

Rubedo

Marile Vise

Călugărul dominican Albertus Magnus, care a fost maestrul lui Toma d Aquino, dar şi filozof şi alchimist, spune că anumite vise sunt curente şi se raportează la fapte zilnice, dar că acestora li se opun cele care ne sunt date de la Dumnezeu, adică cele care au o inspiraţie mai profundă. În marile vise, este vorba de câteva aspecte ale existenţei a căror importanţă ne aşează pe făgaşul unui destin universal uman. Marile vise ne dezvăluie, cu ajutorul unor simboluri universale, forţele de care dispunem, greşelile, măsura în care ne facem datoria, darurile care ne-au fost date, prin graţie divină, pentru îndeplinirea acestei datorii.

http://www.sisif.ro/eseea/562/Simbolismul-alchimic-din-Roman-de-la-Rose.html

Sinceritatea

"Să spui direct, dar cu bun simţ, ceea ce doreşti, nu ceea ce vrea celălalt să audă, şi nu în aşa fel încât să obţii ceea ce ai dori de la el prin manipulare sentimentala, materială, erotică. Sunt foarte puţini oamenii care au curajul de a spune direct ceea ce vor. Dar aceştia sunt cei cu "inima curată" sau fără gânduri ascunse.

Sinceritatea nu poate fi instantanee, fără a-l observa pe celălalt, cât e dispus să asculte şi să ofere, de aceea mai întâi se testează terenul, se observă ce mesaje non verbale emite celălalt. Pentru că sinceritatea poate deveni uşor o agresiune. "

http://psihologie.50g.com/index.html

Nunta Alchimica in "Roman de la Rose"

"Mulţi oameni spun că visele

Nu sunt decât fabule şi minciuni.

Dar poţi să visezi aşa un vis,

Care cu siguranţă să nu fie minciună

Şi mai apoi să se arate adevărat.

Clară este dovada

Adusă de celebra viziune

Arătată regelui Scipio

Despre care a scris Macrobiu

Pentru că în vise binevoia să creadă.

Mai mult, dacă cineva crede sau spune,

Că e o prostie sau o nebunie

Să crezi că ele se realizează,

Atunci aceia nebun să mă numească;

Căci eu sincer cred

Că un vis este un avertisment

Al bunelor şi relelor ce ne aşteaptă;

Şi mulţi, visând, pretind

Că noaptea lucrurile sunt confuze

Şi doar apoi limpezi se văd."

"Roman de la Rose" de Guillaume de Lorris şi Jean de Meung

În perioada apariţiei Romanului Trandafirului, principalii căutători ai unui ideal absolut erau alchimiştii. Simbolul trandafirului este unul din simbolurile fundamentale din alchimie, trandafirii albi sau roşii simbolizând diferitele etape ale Marii Opere – opera la negru, opera la alb şi opera la roşu ( nigredo, albedo şi rubedo). Scopul alchimiei – opera la roşu – este simbolizat prin acelaşi trandafir care reprezintă idealul îndrăgostitului în Roman de la Rose. Căutarea trandafirului este dovada cea mai evidentă a sensului alchimic al Romanului trandafirului, dar există şi alte indicii care susţin această idee: starea modificată de conştiinţă în care se afla eroul de-a lungul întregului roman, identică celei în care se găseau alchimiştii în timp ce împlineau Marea Operă.

Toţi cei care au studiat alchimia arată că aceasta nu poate fi înţeleasă decât în timpul unei stări modificate de conştiinţă. Atât alchimistul, cât şi cel care vrea să înţeleagă ceva din alchimie nu pot reuşi acest lucru dacă rămân în starea lor obişnuită, dacă acţionează, dacă citesc, dacă gândesc aşa cum fac ei de obicei. Starea de conştiinţă aleasă de cei doi autori pentru erou este somnul, dar autorul ne avertizează, de la începutul romanului, că somnul are o valoare mai profundă decât cea pe care i-o dăm de obicei. Nu este întâmplător faptul că autorul aşează aceste versuri la începutul poemului; el vrea să atragă atenţia că visul său este simbolic şi, în acelaşi timp, un vis care ajută la descoperirea adevărului. El se sprijină pe povestirea scriitorului latin Macrobius, care spune că există vise obişnuite, dar şi vise care ne aduc mesaje divine.

Călugărul dominican Albertus Magnus, care a fost maestrul lui Toma d Aquino, dar şi filozof şi alchimist, spune că anumite vise sunt curente şi se raportează la fapte zilnice, dar că acestora li se opun cele care ne sunt date de la Dumnezeu, adică cele care au o inspiraţie mai profundă. În marile vise, este vorba de câteva aspecte ale existenţei a căror importanţă ne aşează pe făgaşul unui destin universal uman. Marile vise ne dezvăluie, cu ajutorul unor simboluri universale, forţele de care dispunem, greşelile, măsura în care ne facem datoria, darurile care ne-au fost date, prin graţie divină, pentru îndeplinirea acestei datorii.

Specialiştii contemporani insistă asupra obligaţiei de a intra într-o nouă stare de conştiinţă, dacă vrem să înţelegem operele alchimice. Rene Alleau, autor a numeroase opere despre simbolism şi alchimie, dar şi despre societăţile secrete şi ştiinţele oculte, afirmă: „Alchimiştii au ocultat… nu fără motive pertinente, dintre care unul dintre cele mai importante a fost acela că neofitul avea obligaţia logică de a-şi reforma înţelegerea profană, mulându-se după o serie de exerciţii mentale dominate de coerenţa şi supraraţionalul simbolurilor… În nici un moment, alchimia nu separă transformările conştiinţei operatorului de cele ale materiei“.

Poetul, romancierul şi eseistul francez Michel Butor afirmă şi el: „limbajul alchimic este un instrument de o extremă supleţe, care permite descrierea operaţiilor cu precizie, situându-le în raport cu concepţia generală a realităţii. Asta îl face dificil şi interesant. Cititorul care vrea să înţeleagă folosirea unui singur cuvânt dintr-un anumit pasaj nu va reuşi acest lucru decât dacă reconstituie, încetul cu încetul, o arhitectură mentală veche. El obligă astfel la o trezire a regiunilor obscure ale conştiinţei.“

Limbajul alegoric operează cu simboluri, la fel ca şi limbajul alchimic.

Există două feluri de a considera alchimia: fizic şi simbolic.

Primul prezintă alchimistul sub forma unui bătrân cu barbă, aplecat asupra athanorului, pentru a încerca să găsească piatra filosofală, cu care va putea să fabrice cât aur va dori. Această versiune nu este decât o aparenţă înşelătoare, destinată să îl deruteze pe necunoscător.

Cea de a doua ne permite să considerăm acest tip de discurs ca fiind alegoric şi ne autorizează să căutăm o semnificaţie mai acceptabilă în spatele oglinzii. În acest sens, transmutarea alchimică ar fi, pur şi simplu, evoluţia interioară trăită de către căutător, adept, iniţiat, credincios, puţin contează numele, şi care te face să treci de la starea de profan la cea de cunoscător.

Există o asemănare uimitoare între episodul din Romanul Trandafirului în care tânărul se găseşte în faţa unui pârâu şi se îndrăgosteşte de trandafirul din grădină şi fragmentul următor din Cartea Figurilor Hieroglifice, scrisă de celebrul alchimist francez Nicolas Flamel:

„Pe a cincea filă era un frumos arbust de trandafir înflorit în mijlocul unei frumoase grădini, sprijinit de un stejar scorburos; sub stejar clocotea o fântână cu apă cristalină, care se grăbea să curgă spre adâncuri, trecând totuşi mai întâi prin mâinile unei mulţimi de oameni care scormonea pământul căutând-o; dar, pentru că erau orbi, nimeni nu o cunoştea, în afară de unul, care îi cântărea greutatea“.

Corespondenţele sunt evidente: arbustul de trandafir înflorit este trandafirul din Roman de la Rose, şi ambele simbolizează piatra filosofală; fântana pe care toată lumea o caută, dar care este găsită de către o singură persoană, este fântâna lui Narcis din Roman de la Rose, iar descoperirea sa este pentru alchimist condiţia de a merge mai departe. Alchimistul este simbolizat la Flamel de orbul care cântăreşte greutatea apei, iar în poemul medieval de către Amantul care se îndrăgosteşte chiar lângă fântănă.

În mod evident, primul element simbolic este trandafirul, care dă titlul romanului. Alb sau roşu, trandafirul este floarea simbolică prin excelenţă, atât în tarot, cât şi pentru alchimişti, care îşi intitulează adesea tratatele: Rosier des Philosophes („rosier“ în franceză înseamnă „arbust de trandafir“). În această accepţiune, a culege trandafirul din arbust înseamnă a găsi piatra filosofală, adică a atinge Lumina Cunoaşterii

Procesul alchimic are trei etape principale, .pe care le numim Opera la Negru, Opera la Alb sau Mica Operă şi Opera la Roşu sau Marea Operă. Trandafirul alb este legat de Mica Operă, iar trandafirul roşu, de Marea Operă. Altfel spus, trandafirul alb simbolizează procesul alchimic, iar trandafirul roşu, în mod special, obţinerea pietrei filosofale şi, prin extensie, însăşi piatra. Deci, orice povestire medievală în care un trandafir ocupă un loc important poate fi bănuită de disimularea unui sens alchimic.

Procesul alchimic are trei etape principale, .pe care le numim Opera la Negru, Opera la Alb sau Mica Operă şi Opera la Roşu sau Marea Operă. Trandafirul alb este legat de Mica Operă, iar trandafirul roşu, de Marea Operă. Altfel spus, trandafirul alb simbolizează procesul alchimic, iar trandafirul roşu, în mod special, obţinerea pietrei filosofale şi, prin extensie, însăşi piatra. Deci, orice povestire medievală în care un trandafir ocupă un loc important poate fi bănuită de disimularea unui sens alchimic.

Trandafirul este elementul central, dar există şi alte elemente simbolice cu semnificaţii alchimice, cum ar fi dragostea. Dragostea simbolizează credinţa care animă alchimiştii, siguranţa că drumul pe care l-au ales este cel bun, perseverenţa lor de-a lungul obstacolelor, dificultăţilor, eşecurilor, câteodată a ruinei; dragostea lor, într-un cuvânt, pentru opera întreprinsă. Ştiinţa lor este, de altfel, în mod constant numită „ştiinţa dragostei” şi tratatele lor sunt numite câteodată Oglinda îndrăgostiţilor.

Romanul se termină printr-o reuniune între două persoane care se iubesc, o reuniune care este echivalentul unei nunţi. Această idee ne trimite cu gândul la opera fundamentală a unui alt grup mistic medieval, Rozacrucienii. Această operă, publicată de Johann Valentin Andreae în 1617, se numeşte Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz. Este vorba de un text alegoric, poetic, satiric, care se înscrie în tradiţia marilor texte alchimice şi care povesteşte, la persoana I, experienţa lui Christian Rosenkreutz, personaj fictiv. Timp de şapte zile, acesta participă la nunta Regelui şi a Reginei, care culminează cu învierea cuplului regal. Nunta chimică sau nunta alchimică constă în întâlnirea şi fuziunea a două principii opuse, dar complementare, în coincidentia oppositorum, pentru a relua vechea formulă latină a alchimiştilor, care simbolizează contopirea a două elemente: unul feminin, apa, altul masculin, focul.

În concluzie, drumul parcurs de către Amantul din Roman de la Rose este sinonim cu drumul parcurs de către un alchimist, pentru împlinirea Marii Opere. Dovada stă în mulţimea de simboluri prezente pe tot parcursul Romanului Trandafirului.

Citeste intreg articolul SIMBOLISMUL ALCHIMIC DIN ROMAN DE LA ROSE, AICI!



Multumesc tuturor acelora care m-au scapat de la inghet! :)))

Transcendere

Calugarita

Un alt film de Zeffirelli, un regizor pe care eu, personal, il simt foarte aproape de sufletul meu.

Filmul l-am vazut mai demult, a fost asa, ca o ursitoare trimisa sa ma avertizeze ... parca stiam inca de atunci ca e parte din destinul meu aceasta poveste! Recent mi-am amintit de el si de noaptea in care l-am vazut, in urma cu vreo 10 ani, si mi-am dorit foarte tare sa-l revad. Culmea, astazi, butonand pe Cultural (dupa vreo 3 saptamani de pauza tv) ce-mi vad ochii? Ca in jumatate de ora incepe fix filmul asta!!! Ar fi multe de povestit despre coincidenta asta, de a revedea fix acum, in aceasta perioada, filmul ... si despre "the ride around the circle... ".

Am inteles, intr-un final, ca singurul pacat pe care noi insine nu ni-l vom ierta, va fi doar ceea ce facem impotriva sufletului nostru! Poate peste cateva zile, luni sau ani imi va parea si asta o neghiobie, poate nu, cine stie? Nu pretind ca detin cheia spre Marele Adevar, dar stiu ca atunci cand intorci spatele iubirii, crezand ca e moral sa faci altceva si sa fii altcineva decat tu insuti/ insati, faci ceva ce te va costa scump mai tarziu, peste ani! O spun din propria experienta!

Iubirea nu moare niciodata, din contra, creste ca un bulgare se zapada si, drept urmare, nu o poti pacali, nici cu masti colorate, nici cu dantele impopotanate, nici cu promisiuni menite a fi incalcate... "Legea talionului e fara mila: iubirea cere iubire cum sangele cere sange". Ii multumesc celui care a venit in vis sa ma invete sa nu-mi mai fie teama sa arat ceea ce simt, sa nu-mi fie frica a-mi declara iubirea, si ii cer iertare, l-am certat si nu ar fi trebuit! Dar inca eram prinsa in "corsetul" moralitatii ipocrite care mi-a sugrumat vreo 32 de ani respiratia! Vorba poetului: "am inteles pacatul ce apasa peste casa mea!" Am inteles blocajul care mi-a mancat sanatatea si ii multumesc LUI, datorita acelui vis am inteles ce inseamna sa fiu eu insami, fara prejudecati infierate pe tampla si suflet, sa fiu eu insami si sa las iubirea sa-si urmeze cursul firesc, drumul, menirea. SA CURG! Fara teama, fara prejudecata!

Nu cred ca iubirea va fi pedepsita vreodata acolo, Sus! Indiferent de circumstante!!! Cred ca vom plati doar pentru clipele in care ni s-a oferit sansa fericirii si noi am ratat-o, cautandu-ne diverse scuze, motive, pretexte, de orice natura ar fi ele! Astazi cred foarte tare in asta! Y., I am no more a coward! Situatia cea noua venita sa-mi arate toate povestile trecutului ramase in neant, nerezolvate, mi-a adus dezlegarea! Multumesc tuturor acelora care m-au ajutat!!!

Bluemoon, am murit dar acum, in noaptea asta, am inviat!!!!!! Nu voi mai fi pedepsita pentru toate iubirile pe care le-am netrait, dormind!

TE IUBESC, CE-I RAU IN ASTA? In loc sa iei calmante pentru a putea adormi intr-un loc in care nu ti-e bine, mai bine ai recunoaste si tu ce simti si te-ai insanatosi! :) Dar, orice ai face, orice ai alege, voi respecta si voi intelege! Ti-am spus doar: "am incredere in tine!" Hai sa nu mai fugim de ceea ce suntem, de ceea ce putem deveni! Hai sa iesim din minciuna, de orice natura ar fi, (e tot o minciuna), hai sa ne asumam riscul de a fi si fericiti, langa persoana iubita, si sa renuntam odata la rutina! Hai sa fim fierbinti sau reci, dar nu calduti! Hai sa vrem sa fim si iar sa vrem si sa fim!

In fine, noapte buna si somnic usor, chiar daca spui ca nu dormi pe luna plina!!! :)



"And if in each other's arms is where we're meant to stay..."

Din peretii unei biserici sibiene izvoraste mir

Biserica „ Sf. Evanghelist Luca“, cea mai veche biserică din Sibiu, este vizitată de tot mai mulţi credincioşi, după ce în tot oraşul s-a răspândit vestea că acolo s-a întâmplat un miracol.

Dintr-una din picturile realizate realizate în urmă cu câteva zile în colţul unui perete, ilustrând întâlnirea dintre Mântuitorul Iisus Hristor şi femeia samariteancă, la fântâna lui Iacob, a început să curgă o substanţă uleioasă, cu un puternic miros de mir.

Primul care a observat minunea din biserica sibiană a fost chiar pictorul Dorel Beşleagă (foto), cel care şi astăzi lucrează la pictura lăcaşului de cult. Acesta povesteşte că a început să oberve ceva în neregulă cu peretele bisericii chiar cu puţin timp înainte de Ziua Crucii, sărbătorită în 14 septembrie.

„Era într-o zi de vineri, acum mai bine de o săptămână. Există într-un colţ acolo o nişă făcută special pentru a se arunca apa de la botez. Nişa aceasta era doar zugrăvită, neimportant pusă în valoare. Eu am ras toată tencuiala de acolo şi am pus glet ca ulterior să pot decora spaţiul. Am început să gletuiesc pentru a pregăti peretele pentru pictură şi la un moment dat, văd că pe un perete, dar numai într-un loc, este tot timpul umed. Zic că poate nu s-a uscat, sau că este cine ştie ce piatră care nu absoarbe umiditatea. A doua zi, la fel, locul acela era încă umed”, povesteşte pictorul despre momentul când a observat prima dată minunea.

„O minune de la Fecioara Maria“
Cu adevărat deosebit a fost însă momentul în care a revenit să lucreze la începutul săptămânii. “Când am deschis luni biserica, la prânz, miros foarte puternic de mir peste tot! Mă apuc de treabă şi când mă apropii şi mai tare mirosea. Pun lampa şi am rămas uluit! În formă de cruce curgea mir. Pe toate laturile crucii. Părintele a văzut broboadele de mir, a pus vată la bază şi a filmat tot. De Ziua Crucii a venit şi Mitropolitul Ardealului care a confirmat minunea”, mai spune pictorul Beşleagă.

Credincioşii sibieni nu au nici ei niciun dubiu. Aceştia consideră că mirul este o minune de la Fecioara Maria, o dovadă a credinţei în zilele noastre. “De când am auzit şi am văzut minunea în fiecare zi vin la biserică. Fecioara Maria ne arată că în zilele acestea grele, cu greutăţi, trebuie să avem credinţă”, spune Ioana Zainea, o sibiancă care locuieşte în cartier.

Preotul de la biserica de pe strada Lungă a refuzat să comenteze cazul, motivând că nu este cazul să se facă prea multă vâlvă pe această temă. Reprezentanţii Mitropoliei Ardealului, pe de altă parte, spun şi ei că se abţin să facă vreun comentariu, deocamdată, preferând să aştepte în tăcere să vadă ce se întâmplă.

„Este un semn pentru mângăierea poporului, pe care îl primim ca atare. Deocamdată, aşteptăm să vedem care ce se întâmplă, fără a face alte comentarii“, ne-a spus preotul Constantin Necula, purtător de cuvânt la Mitropoliei Ardealului.

Biserica „ Sf. Evanghelist Luca“ este cea mai veche biserică din Sibiu, fiind construită în anul 1791.

preluat de pe:

http://www.adevarul.ro/locale/sibiu/MIRACOL-_Din_peretii_unei_biserici_sibine_izvoraste_mir_-FOTO_-_VIDEO_0_340166107.html

Transformare

"Intalnirea dintre doi oameni este precum contactul dintre doua substante chimice: daca exista o reactie, amandoi sufera o transformare." C. G. Jung

Death

Maine va fi o zi tare grea pentru mine... :( "I'll take a ride through the strangers who don't understand how to feel..."

Rugaciune

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi ochiul
şi întoarce-mă cu faţa
spre invizibilul răsărit din lucruri.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi inima
şi toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
trupul cel nou care-mi apasă
şi-mi striveşte trupul cel vechi.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul.

Nichita Stanescu

Mi-am amintit de cine imi amintesti :)

Constientizare

Cand voi avea curajul sa fac ceea ce simt, voi fi cel mai liber dintre oameni!

Nord

"Puterea soarelui
Refuzând echilibrul cu noaptea,
Lumină neliniştitoare
Aşa cum binele pur este ameninţător,
Dovadă că omenirea
Şi-a condamnat la moarte
Nu atât criminalii,
Cât sfinţii."

Ana Blandiana



~Magickal Graphics~

Inca un Pas

"Atât de puţine lucruri mă pricep să fac
Nici piersici ca piersicii,
Nici struguri ca via,
Nici măcar nuci
Ca arborii cu umbră amară
Şi foşnet uşor,
Un singur lucru ştiu să fac
Cu o pricepere extraordinară:
Ştiu să mor.

Nu mă laud,
Ştiu să mor cum puţini oameni ştiu -
Mă învelesc întâi în tăcere,
Apoi în pustiu
Şi pornesc astfel încet, un pas,
Încă un pas, şi încă un pas,
Până nu se mai vede din mine
Decât un glas
Aşezat somptuos
În al cărţii sicriu.

Nu mă laud,
Credeţi-mă, ştiu să mor
Şi ştiu, mai ales, să înviu,
Dar asta e, bineînţeles,
Mult mai uşor."

Ana Blandiana

P.S. "Nu credeam sa-nvat a muri vreodata... "

Sa schimbam regulile Updatam visele

Pai da... asa e!!!!! Prea multe intrebari si prea putine regasiri...

Multumesc, Bluemoon, am avut revelatia idioteniei mele :)))

Asa ca... ne mai ramane doar SA SCHIMBAM REGULILE, daca simtim ca ceva nu e bine in desavarsita noastra "intelepciune" :))) Eu ma duc la un update dream! Noapte buna, prieteni, tocmai am avut din nou, revelatia lui Sabato "cate tampenii nu facem cu aerul ca gandim atat de intelept!" Si asta iti suna si tie, daca iti place cum suna citatul! :)

Dreapta Judecata...

Legături

Totul este eu însămi.
Daţi-mi o frunză care să nu-mi semene,
Ajutaţi-mă să găsesc un animal
Care să nu geamă cu glasul meu.
Pe unde calc pământul se despică
Şi morţii care poartă chipul meu
Îi văd îmbrăţişaţi şi procreând alţi morţi
De ce atâtea legături cu lumea,
Părinţi atâţia şi urmaşi siliţi
Şi toată-această nebunească-asemănare?
Mă hăituieşte universul cu mii de feţe ale mele
Şi nu pot să mă apăr decât lovind în mine.



~Magickal Graphics~

Poate că mă visează cineva

Poate că mă visează cineva -
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc...
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întâmple
Ceva.

Tu eşti somnul

Întotdeauna toţi m-au iubit,
Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare.
Am trecut printre oameni
Mereu acoperită de dragoste,
Cum trec prin iarnă
Acoperită mereu de ninsoare.
Legea talionului e fără milă.
Iubirea cere iubire
Cum sângele cere sânge,
Când ninge
Şi lascive, ameninţătoare,
Funii lungi de argint
Scămoşat mă încing,
Ninsoarea îmi cere şi mie să ning.
Dar eu trec prin zăpadă dormind,
Tu eşti somnul din care
Nu vreau să mai ies,
Rar câte-o privire mai mare
Distrată, uitucă visez,
Neaua moale îngheaţă pe mine,
Mă strânge,
Mi-e cald în somn şi bine
Şi ştiu că o să mor,
Aş fi iertată
Dacă m-aş trezi din tine,
Dar nu-mi doresc decât,
De sub pleoapele închise izvorât,
Fâlfâitul acesta uşor.
Trec dincolo cuprinsă de zăpadă,
Spre inima celui din urmă labirint,
Unde m-aşteaptă-o dreaptă judecată
Care-o să mă găsească vinovată
Poate
Şi-o să mă pedepsească pentru toate
Iubirile pe care le-am netrăit dormind.

Ana Blandiana

I've had enogh of danger!!!!

Linia 1

Ai incredere in instinctele tale, rar se intampla ca ele sa greseasca.

Linia 2

Nu te preocupa atat de mult de rezultatul unui proiect incat sa pierzi din vedere sarcinile cerute pentru a ajunge la acel rezultat.

Linia 6

Problemele ce se intampla in acest moment nu se pot decat agrava prin interventia ta. Retrage-te, nu poti decat sa inrautatesti lucrurile.

47. Depresie

Cand un om este mental extenuat din cauza greutatilor vietii, el se simte gol emotional, este un moment cand depresia poate patrunde pana la punctul in care sa-l copleseasca. El nu trebuie sa se lase coplesit de depresie. Un om puternic se pregateste inainte ca aceasta sa se intample. El isi mentine spiritul ridicat si lupta cu fortele ce incearca sa-l domine.

P.S. Daca nu innebunesc acum, nu mai innebunesc niciodata!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Doamne, cate lucruri am lasat nerezolvate in trecutul meu ????:( Hora e ametitoare, sper sa scap cu viata!!!

in a place with no frontiere

... a venit iar... i-am deschis, ce era sa fac? Totul era altfel acolo, nicio constrangere, nicio mustrare de constiinta, nicio spaima! Asta am constientizat in timp ce visam, cat suntem de firesti, de naturali si mai ales... liberi, cat e de simplu totul! Doar noi, in locul nostru secret, nimeni si nimic altcineva! A fost ceva de vis in vis, ca sa zic asa! Locul acela, casuta aceea, atat de familiara, o cunosteam atat de bine, stiam totul unde este si cum este, fiecare coltisor, totul!

Amandoi stiam totul! Si tu priveai niste fotografii mai vechi de ale mele si zambeai, amintindu-ti totul si mai ales iubirea! Amintindu-ti, mai ales amintindu-ti!

Dimineata doar franturi, bucatele de puzzle, stropi de adevar din intreg ... Eu ce sa fac cu asta acum? Cum sa merg mai departe? Spune-mi tu, suflet-pereche al meu...

Credeam ca totul apartine trecutului, credeam ca totul a fost, credeam ca totul e in alta parte... dar ai venit din nou si eu nu am spus nu! Mi-am dat voie sa fac doar ceea ce simt si mai ales ce nu am curajul sa aleg in plan real. Asta schimba oare, pornind de la aceasta noapte, totul? Oare am rupt si eu blestemul, avand curajul doar sa fiu, fara sa mai gandesc pe cine, cum si cand ranesc? Am fost doi acolo, in visul acesta si am fost liberi, am avut curajul sa fim ceea ce suntem nu ce vor altii sa fim! Si intre noi nu a mai ramas, in libertate, decat iubirea. Toate regulile, toate spaimele, toate barierele s-au spart si au facut loc unei iubiri imense, implinite, pe care am simtit-o inca de prima oara cand te-am visat, inainte de a te cunoaste ... Cum sa traiesc cu asta? Spune-mi tu, care vii noaptea in "casuta noastra secreta"! Spune-mi, unde esti cu sufletul? Esti acolo sau aici? Povestea asta doare mai ales dimineata, cand te caut si nu te gasesc! Iar cand vreau sa merg mai departe, apari in vis si eu nu pot spune: pleaca! Credeam ca pot dar noaptea trecuta mi-a dovedit contrariul... in fine, poate ajungi pe aici cumva, nu stiu, asa, din intamplare, cum se petrec toate lucrurile din viata mea!

Poate ajungi, dar nu-ti mai amintesti nimic din calatoriile tale astrale... si atunci inseamna ca te-am pierdut iarasi, ca in visul de dinainte de a te cunoaste... erai cu altcineva dar erai indragostit de mine... Daca poti, opreste tu asta, te rog... e mult prea dureros!!!! Sa fii fericit si sa-ti fie bine! As vrea sa-ti spun candva totul, de mult vreau sa fac asta, dar cumva nu mi s-a oferit momentul potrivit. A fost de-ajuns sa intorc o clipa privirea si tu ai disparut, intocmai ca un vis frumos! De asta imi era mereu frica, cand te intalneam, sa-mi desprind privirea din privirea ta! Daca Universul te va rapi si eu voi cadea in ce stiu eu ce colt de lume, trebuind sa te caut din nou si din nou si din nou? Offff, cate tampenii nu facem cu aerul ca gandim ataaaaat de intelept... ... ...





"Te sarut pe frunte-acum Si plecand pe lungul drum Ingaduie-mi a-ti spune cum C-aveai dreptate cand ai zis Ca zilele mi-au fost un vis Oricum nadejdea mea pieri De-o fi-ntr-o noapte ori intr-o zi In naluciri ce par si nu-s De dus si-asa el tot s-a dus Caci toate ce se vad si par Sunt ca un vis intr-un vis, doar ... "

Holderlin- partea a treia

"ceea ce-i sfant ramane mereu sfant, chiar daca oamenii n-o apreciaza."

Talentul originar al lui Holderlin nu este filologic masurabil nici in sensul largimii, nici in cel al profunzimii: Holderlin este inainte de toate, o problema de intensitate; alaturi de Goethe, de Schiller, stiutorii si multilateralii, impetuosii si puternicii, el sta atat de modest si aparent slab, ca Francisc de Assisi, blandul sfant ignorant, alaturi de stalpii uriasi ai bisericii, alaturi de Toma d'Aquino, alaturi de mari arhitecti ai catedralei din Evul Mediu. Ca si Francisc, el nu era decat, afectiunea ingeresc de clara, decat extaticul simtamant fratern pentru element, dar si acea forta eminamente franciscana, forta blandetei si entuziasmului. Ca si Assisi, el devine artist fara mijlocirea artei, numai prin credinta evenghelica in lumea superioara, numai printr-un gest de daruire asemanator de eroic ca acela a tanarului Francisc pe piata targului din Assisi.

Niciodata in literatura germana, inainte sau dupa el, poezia nu a fost atat de inaripata, atat de ridicata deasupra pamantului. De aceea toate fapturile dintr-insa apar asa cum le vezi in vis, misterios liberate de forta lor de gravitatie, oarecum ca sufletele fiintarii lor. El nu coboara niciodata in pamantecul cotidian al vietii, ci se avanta in zbor intr-o lume mai inalta, care este adevarata sa patrie. El nu cunoaste realitatea, dar are o sfera proprie, a sa sonora lume de dincolo: "O, melodii deasupra mea, din infinit/ spre voi/ spre voi!" Mereu se sloboade ca o sageata din arcul intins, spre ceresc, spre invizibil. Ca un asemenea temperament e fatal sa fie mereu incordat, ba chiar intr-o stare primejdioasa de exaltare idealista, o dovedesc deja marturii din primele timpuri. Dar pentru Holderlin, acele "inspiratii nespuse, in care viata pamanteasca dispare si timpul nu mai exista, iar spiritul dezlantuit devine zeu"acele stari spasmodice ale iesirii din sine, sunt elemetul esential. Starea primitiva a oricarei productivitati este simtamantul crepuscular, fara bucurie si fara suferinta, al contemplarii launtrice, al visului meditativ: "Norocosul umbla/ in propria sa lume; in liniste zeiasca merge/ printre florile sale, si adierile/ se sfiesc pe fericit sa-l tulbure." El nu simte lumea inconjuratoare, numai din transul tasneste forta tainica a exaltarii: "Lui lumea-i tace si din el insusi naste/ In bucurie crescanda inspiratia/ Pana ce din noaptea incantarii creatoare/ Ca o scanteie tasneste gandul."

"De neuitat se abatu peste noi nesperatul geniu/ Zamislitor divin, incat simtirea noastra/ deveni muta, si ca lovit de trasnet/ trupul se cutremura."

Insiratia este iluminare venita de sus, flacara nascuta din fulger. "A fi una cu totul, aceasta e viata divinitatii, acesta e cerul omului."

Dar un asemenea popas in sfera de foc, privirea aceasta aruncata in sanul misterului lui Dumnezeu, participarea la ospatul nemuritorilor, este ingaduit numai in treacat muritorilor. Si, cunoscandu-si destinul, el il exprima:

" Numai cateodata suporta omul belsug divin
Si el plateste cu viata visul sau."

Holderlin se prabuseste in jos din starea poetica ca din inaltul cerului si ramane ranit, zdrobit. Trezirea sa din entuziasm e totdeauna un soi de moarte sufleteasca, cel prabusit percepe imediat viata reala- o vede mohorata si vulgara: "zeii mor cand moare inspiratia. Pan e mort cand moare Pshyche." Viata in stare de trezie nu merita a fi traita; in afara extazului, totul e fad si fara suflet."

De aceea, as numi melancolia lui Holderlin, nu o tulburare patologica a spiritului, ci un nespus simtamant de izolare, tristetea unui inger care si-a pierdut cerul, un dor jalnic dupa caminul nevazut. Fara extaz, dansul rataceste ca un mort prin lumea dezeificata. Poet al aurorei, el ramane mut in crepuscul.

Zeii ii pedepsesc pe acei care cuteaza sa se apropie de ei prea mult: ei zdrobesc trupul lor, le orbesc privirea si-l zvarle pe indrazneti in prapastia destinului. Dar in acelasi timp ei ii iubesc pe cutezatorii care le ies navalnic inainte, si le aseaza apoi numele, ca imagine pura, printre stelele lor eterne.

"Valul inimii nu s-ar inalta spumegand atat de frumos, si n-ar deveni spirit, daca batrana stanca moarta, destinul, nu i s-ar pune in cale."

Zeii nu-i ingaduie sa implineasca nimic in intregime. Dar ingaduie ca el insusi sa se-mplineasca.

"Stii tu dupa ce jelesti? Nu-i ceva care a raposat cu ani in urma, nu s-ar putea spune precis cand a fost, nici cand a plecat- dar a fost, este inca, se afla in tine. Ceea ce cauti e o epoca mai buna, o lume mai frumoasa. " Diotima catre Hyperion

"... si limpezi, ca pasnicele stele/ chipuri pure se ivesc din lungi indoieli."

"Ah, ne cunoastem prea putin/ caci un zeu carmuieste in noi."

"Precum ziua pe oameni cu lumina-i impresoara
Si cum lumina ce din culmi is are izvorul
Uneste fenomenele crepusculare
Asa e stiinta care patrunde adanc in spiritualitate."

din Stefan Zweig, "In lupta cu demonul"

Holderlin- partea a doua

"Astfel, Josul aspira spre Sus, Superiorul spre Inferior, spiritul spre viata si viata se inalta spre spirit:toate lucurile naturii nemuritoare sunt fara sens, atata timp cat nu-s recunoscute de muritori, atata timp cat nu-s iubite de pamanteni. Trandafirul devine cu adevarat trandafir abia atunci cand soarbe intr' insul o privire contemplatoare, crepusculul dvine splendoare abia cand se reflecteaza in retina unui ochiu muritor. Precum omul are nevoie de divinitate ca sa nu se stinga, la fel diviniatea are nevoie de om pentru a fi adevarata. De aceea ea isi creaza martori ai puterii sale, gura care s-o cante, pe poet care abia el o face cu adevarat dumnezeire:

"Si mut si singuratec ar fi
in intunerecul sau Tatal sfant
care totusi destule semne si fulgere
si puhoaie are in puterea sa,
ca tot atatea ganduri
Si nicaieri nu s-ar regasi cu adevarat printre cei vii
Daca pentru cantec, comunitatea n-ar avea o inima."

ARTA, aici dam de sanburele ideolodiei holderliniene, e o necesitate universala, ea nu e doar o creatiune inlauntrul Cosmosului, ci chemarea la viata a insusi Cosmosului. Zeii nu-l trimit din joaca pe poet in lume, ci din necesitate: ei au nevoie de el, de "mesagerul cuvantulu torential."

In ei, in poeti, curg amandoua, elementul superior si cel inferior, ei dezvolta dezacordul dualismului in armonia necesara, in totalitate, caci

"Gandurile spiritului unanim
Isi fac drum in sufletul poetului."

Astfel paseste, ales si blestemat in acelasi timp, intre singuratatea zeilor si singuratatea oamenilor, faptura aceasta a poetului, pamantesc creata si divin inzestrata, menita sa contemple divin divinitatea si s-o faca simtita de pamanteni sub forma de imagine pamanteasca. De la oameni vine poetul, de zei e cerut el: existenta sa e o misiune, el e treapta sonora pe care "ca pe oscara coboara cele divine."

Pentru ca se atinge de fortele elemetare, de fortele uriase, poetul e in vesnica primejdie: el e ca paratrasnetul, la care un singur varf ascutit prinde intr-insul descarcarea zvacnitoare a infinitului, caci el, mijlocitorul, "invaluit in cantec" trebuie doar "sa aduca pamantenilor focul ceresc". Cu un curaj admirabil el, singuratecul, paseste in fata fortelor primejdioase si potentialul sau atmosferic, incarcat cu tata concentrarea focului divin, e aproape ucigator de violent. Caci el nu trebuie nici sa inchida intr-insul flacara vie, proorocirea arzatoare, caci- "s-ar mistui/ si i-ar fi fatal lui insusi/ caci niciodata focul ceresc/ nu suporta captivitatea- nici sa spuie in intregime ceea ce nu trebuie spus: trecerea sub tacere ar fi un sacrilegiudin partea poetului, la fel ca destainuirea completa, revelarea totala prin cuvant. El trebuie sa caute vesnic printre oameni sublimul, eroicul si in acelasi timp sa suporte josnicia lor, fara ca din pricina aceasta sa-si piarda increderea in omenire- el trebuie sa-i glorifice pe zei si sa fie vestitorul maretiei lor, pe zeii care-l lasa pe dansul singur in mizeria sa pamanteasca. Dar atat vorbirea, cat si tacerea, devin obligatie sfanta pentru el: cei consacrati sunt marcati.

Noi poeti! a noastra-i datoria
cu capetele goale in vijeliile Domnului sa stam,
Raza Parintelui Etern, cu proprie mana
s'apucam, si poporului sa'ntindem
Cerescul dar, invesmantat in cantec.
Caci cu inima curata suntem, precum copiii,
Si mainile ne sunt nevinovate,
Raza Parintelui, curata raza, nu ne va arde
Si, deci adanc zguduita de suferinta zeiasca
Inima vesnica ramane totusi tare.- Holderlin

din Stefan Zweig, "In lupta cu demonul" (Der Kampf mit dem Damon)

Rugaminte

... Pazeste-ma, Doamne, de Sagetatori, ca de Berbeci ma pazesc eu.

Si lasa-mi doar Balanta sa-mi fie prezent!

:)))))))))))))))))))

Leapsa 10

10 lucruri care imi plac... astazi!

Preluata de la Pitic:

1. coincidentele care mi-au mancat sufletul...
2. regasirile
3. aducerile-aminte
4. visele
5. iesirea din timp
6. vinul rosu sec
7. inceputul iubirii
8. mirosul strugurilor negri copti in vant
9. el cu cerul lui cu tot
10. clipa

Despre iubirea nonposesiva

"Cred cu putere ca tot ceea ce exista in Univers este expresia intalnirii si combinatiei, la diferite niveluri, a doua principii originale, arhetipale, pe care le numesc Principiul Masculin si Principiul Feminin." Adrian Nuta

http://anatolbasarab.files.wordpress.com/2010/09/adrian-nuta-despre-iubirea-nonposesiva-si-exuberant-a.pdf

Holderlin- partea intai

"Caci anevoie recunoaste muritorul pe cei puri" Moartea lui Empedocle

"Ar domni noapte rece
Pe pamant si sufletul in griji
s'ar cheltui, daca zeii n'ar trimite
Din cand in cand tineri dintr'aceia cari
Sa'mprospateze viata vestejinda a omului." Moartea lui Empedocle

"Din casa lor tacuta, adesea zeii trimit
Pentru scurt timp strainilor pe rasfatatii lor
Pentru ca inima muritorului sa se bucure
Amintindu-si de nobilul lor chip."

"Ingeri ai patriei! O, voi, in fata carora chiar ochiul
Cel mai puternic, si genunchiul omului stingher,
se frange
Incat de prieteni trebue sa se sprijine si pe cei
dragi sa-i roage,
Sa poarte cu dansul povara fericirii,
Va multumesc, o, milostivilor!"

"Cuvintele oamenilor nu le-am cunoscut niciodata
In bratele zeilor am crescut."

"Nu-ti sunt oare inrudite toate vietuitoarele,
oare ursitoarea nu se'ngrijeste sa te hraneasca?
Poti deci umbla fara teama
Si fara aparare prin viata.
Ceea ce se-ntampla e binecuvantat."

"Faca-se voia ta, o, destin!"

"Nobletea noastra sa n'o renegam,
Pornirea noastra de-a plasmui neplasmuitul
Dupa divinul care e in noi."

din "In lupta cu demonul" de Stefan Zweig.

Nu inteleg cum ajung sufletele astea marete si vorbele lor la mine FIX, da FIX la momentul potrivit :) Multumesc!!! ... ... ...

P.S. Acuma am aflat ca e nascut pe 20 martie... na bine... ... ...

Talmacitorii de Vise

Gata, m-a convins soarta sa scriu despre asta, cu toate ca am tot evitat. Nu de alta, dar nu sunt specialista (cel putin, nu ceea ce poate fi numit un specialist in ziua de astazi), dar, daca tot imi scot Ingerii in cale aceleasi semne, nu ma pot impotrivi, ca ma imbolnavesc :)))

Deci, a venit vremea sa spunem lucrurilor pe nume. Din pacate, acum nu am prea mult timp, dar promit ca voi acorda o mare importanta acestui domeniu si acestei categorii, din moment ce pana si Lucrarea mea de Licenta (pentru care am luat nota 10 :) pornea de la analiza visului pe care il avea personajul interpretat de mine. Deci, ca o introducere scurta: a trebuit sa ma mut (doar pentru 2 saptamani) fiindca o japoneza sta acum in apartamentul meu, ca nu vrea, numai acolo. Noah, nu e viata asta o gluma cu samurai si gheise, cu mayasi si Arhangheli pusi pe sotii din planul cel subtil? In fine, sunt intr-o casuta de povesti acum, la sora mea draga si asta e o mare bucurie. Aseara, printre tuse si respiratii ceva mai greoie, ochesc o carticica... mai ca nu zbura din raft, sa o vad mai bine... Okei, okei, am inteles... si o scot incet dintre celelalte surori si... surpriza:

STEFAN ZWEIG, TAMADUIRE PRIN SPIRIT.

Dragii mei, incredibil ce scrie omul asta... incredibil!!! Daca puneti cumva mana pe carte, sunt sigura ca o veti iubi asa, la prima vedere :) Cand o sa am timp, o sa scriu cate ceva de prin ea (daca as putea, as posta cumva toata cartea, desigur) Si tot din cartea asta am aflat urmatoarele:

Asclepieionul de la Epidaurus era cel mai celebru centru de vindecare din lumea clasică, locul în care persoanele bolnave mergeau în speranța de a se vindeca. Pentru a-și găsi leacul potrivit pentru boala lor, își petreceau o noapte în enkoimitiria, o hală imensă pentru dormit. În vis, zeul le dădea sfaturi pentru a-și recâștiga sănătatea. Există și câteva izvoare minerale în vecinătate, care s-ar putea să fi fost folosite în procesul de vindecare.

Vechiul oraș Epidaurus a fost înscris în anul 1988 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Nu voi intelege niciodata de unde generalizarea ca visele sunt toate de la necuratu' si ca nu trebuie sa vorbim de ele. Bine, poate ca sfatul ar fi pentru cei care nu au invatat inca sa le selectioneze (nu fiindca Pacaliciul nu m-ar duce si pe mine de nas :). In fine, sper sa prind si eu ziua aceea cand se va vorbi despre vise asa cum acest minunat plan oniric o merita! Ca daca ma enervez, o sa o fac eu foarte curand!!! :) Numa' bine si senin si La multi ani frumoaselor Marii!

Doamne Ajuta!

P.S. Na, ca sa intelegi si voi... cautand pe google cartea (cu speranta ca o pot atasa cumva pe blog, de pe scribd sau altele) gasesc: "vand carti pentru Nebuni"... bine ca e cu N, macar... :))))

Da! Da! Da!

ING



FERTILITATEA Aceasta runa se refera la domeniul spiritual !

Este o runa ce exprima reusita, realizarea unui proiect.
Simbol al fertilitatii si nasterii, aceasta runa vorbeste despre o incheiere dar si despre un nou inceput. Un capitol se incheie, altul incepe.

SFAT:
Sunteti in ajunul unei noi plecari. Aveti incredere !

Si pentru prietenul meu?

Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma... Se intreba: " Oare unde duce drumul asta?"... Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra.
Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina.
Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.
Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa,
intr-o parte, un om sezand la un birou .
Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e raiul - raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?
- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca
niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise,
impreuna cu cainele sau.
Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu ? - zise, aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura ?... Acela e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra ?!...
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.

Surorii mele din Imperiul Piticesc cu Umbrele

Am avut astazi o zi minunata alturi de "surioara" mea venita din lumea Piticilor si a Umbrelelor. Am avut din nou ocazia sa-mi amintesc de toate aspectele placute si mai putin placute ale adolescentilor. Ma simt extrem de binecuvantata sa am ocazia de a avea alaturi de mine o astfel de prietenie coborata parca din ceruri... si, in acelasi timp, sunt putin ingandurata observand cate obstacole sunt puse iar si iar in calea celor luminosi si bine intentionati. Asta nu ma mira, desigur.

De cand i-am vazut chipul pentru prima data, chiar din clipa aceea in care a avut curajul sa fie ea, doar ea, fara nici o masca si sa ma imi permita sa-i vad frumusetea sufletului si sensibilitatea sa, am stiut clar ca nu va avea o viata usoara... Pentru ca asa a ales ea, sa fie ea insasi in fata oamenilor, cu frumusetile si slabiciunile sufletului, fara nici un zid pus inainte, cum fac majoritatea oamenilor. Si o felicit deschis pentru asta, nu e deloc usor sa faci in adolescenta asa ceva. Gandind la cate masti am avut eu insami (si uneori mai am :) nu pot decat sa o iubesc si mai mult si sa-i multumesc pentru incredere si pentru ca ma lasa sa invat atat de multe de la ea. Stiu ca nu-i va fi usor, dar, ce sa-i faci, asa e cu luptatorii! A ales sa fie in lumea asta un razboinic, sa lupte cu iubire si lumina si desigur ca are de infruntat ceva incercari... :) Dar si acest aspect ma bucura enorm, pentru ca am mare incredere in ochii ei si in alegerile pe care le va face. Pot sa vad dincolo de sensibilitatea si aparenta fragilitate, o inteligenta subtila si o intelepciune pe cale sa inmugureasca, inca de acum...

Ma intristeaza gandind ca cei din jur s-au si hotarat sa te judece pentru ca nu-si pot analiza propriile neputinte! Dar, draga mea, fiecare cum il duce capul! Simt nevoia sa-ti arat sustinerea mea pentru ca m-am saturat, sincer, de cei slabi care umbla doar in haite pentru ca nu pot sta singuri pe propriile picioare asumandu-si ceea ce gandesc si rostesc! Simt nevoia sa-ti spun (asa cum ai facut-o si tu odata, cand mi-a fost greu!): NU ESTI SINGURA! Suntem aici, cu tine, indiferent de ceea ce alegi, ceea ce faci bine, ceea ce gresesti, ceea ce poti si nu poti! Pentru ca PENTRU ASTA S-AU INVENTAT PRIETENII! Sa te accepte pentru ceea ce esti, nu ceea ce ar vrea ei sa fi! Surioara draga, te iubesc pentru tot ceea ce esti! Sa ai incredere in tine si sa nu uiti: Lubileah, Inorogul, Bluemoon si alti prieteni dragi (care stiu toti ca nu sunt perfecti) te iubesc pentru ceea ce esti! Nu pleca, pentru ca te vrem AICI, alaturi de noi! Si imi asum ca-i trec aici pe Bluemoon si pe Inorog, pentru ca stiu ca au incredere in mine! :) Te imbratisez tareeeee

O dedicatie pentru TOTI CE-I CARE ISI JUDECA APROAPELE: (ca sa se prinda ce-i cu noi!!! :)))))



Can't you see? Judecandu-ma pe mine, te judeci pe tine!!!

Ana Karenina

Daca aveti senzatia ca stiti povestea aceasta, doar pentru ca ati auzit la un moment dat ca Ana s-a indragostit de un conte si apoi s-a aruncat in fata trenului va inselati amarnic. Greseala aceasta am facut-o eu insami... noroc ca am fost salvata la timp. A fost de ajuns sa fiu intrebata de unde stim, noi, cititorii ca Ana nu-l mai iubeste pe sotul ei, care e primul semn, cand intelegem ca s-a indragostit de Vronski? Si mi-am dat seama ca habar nu am si ca vreau sa aflu acest detaliu. Nu ratati aceasta carte. Nu sunt critic, nici literar nici de alt fel (slava Domnului :) dar Tostoi TREBUIE citit in viata aceasta, credeti-ma pe cuvant. Ca sa intelegeti si voi de ce, doar cititi ce urmeaza:

"Nu exista alt raspuns afara de acela pe care il da viata celor mai complicate si mai grele intrebari: sa se impace cu prezentul, sa uite, adica."

"Fetele din univers se impart in doua categorii. Intr-una acelea care aveau toate defectele, in cealalta ea singura, lipsita de orice slabiciune si mai presus de toata omenirea."

"Pedepseste-ne dupa marimea milostivirii Tale si nu dupa meritele noastre."

"Esti una dintre acele femei alaturi de care si vorba si tacerea sunt placute."

"Un matematician a spus ca placerea nu sta in descoperirea adevarului, ci in cautarea lui."

"Se simtea alinata deoarece constiinta ii dezvaluise o lume cu totul noua, care nu avea nimic a face cu trecutul, o lume superioara si frumoasa de la inaltimea careia puteai sa contempli linistita trecutul."

"Dar Varenka, singura, fara parinti, fara prieteni, care, cu tristetea sa nu dorea nimic, nu regreta nimic, era pentru ea intruparea acelei desavarsiri la care nazuia. Privind-o pe Varenka intelesese ca, pentru a fi fericita si buna, iti trebuie doar sa uiti si sa-i iubesti pe ceilalti."

"Ii privea chipul pentru tot timpul cat nu-l vazuse."

"Dragostea il facu clarvazator si renunta indata la parerile sale." :)

"Stiam c-o sa fie asa. Nu cutezam sa nadajduiesc si totusi, in adancul sufletului, eram incredintat. Cred ca asa era sortit sa fie."

"La inceput fu jignit, dar isi dadu seama numaidecat ca ea nu putea sa-l jigneasca deoarece ea si el formau una si aceeasi persoana. Incerca la inceput un simtamant asemanator celui pe care il incearca cineva care, primind o lovitura formidabila in spate, se intoarce plin de manie sa vada cine l-a lovit si observa atunci ca s-a lovit singur, din intamplare, ca, in consecinta, n-are de ce sa se supere, ca n-are decat sa rabde si sa-si domoleasca durerea."

"Ii vine greu unui om nemultumit sa nu arunce vina nemultumirii asupra persoanei care ii este mai indeaproape."

"... mirajele inchipuirii cer, pentru a fi acceptate, o anume potrivire cu realitatea."

"Aceeasi poveste intotdeauna. Totul se face din ochi si zambet. " :)

"Totusi, nenorocirea si bucuria aceasta erau cu totul in afara de imprejurarile obisnuite ale vietii, erau ca un fel de gauri prin care se intrezarea ceva superior. Tot asa de penibil, tot asa de neinteles era ceea ce se petrecea si la acest spectacol. Sufletul sau se ridica la o inaltime pe care nu o mai atinsese, pe care nici nu o intelegea cel putin si unde ratiunea nu-l mai insotea."

"De unde-mi vine aceasta cunoastere luminoasa care imi este comuna cu a taranilor, care singura-mi da liniste sufleteasca?"

"Da, ceea ce stiu nu stiu prin ratiune. Ce stiu mi-a fost dat, revelat; stiu prin inima, prin credinta in adevarurile esentiale pe care le invata Biserica."

"Nu stia si nu putea sa stie in ce consta binele general, dar stia fara sovaire ca acest bine nu putea fi atins decat indeplinind cu strictete legea binelui care este revelata fiecaruia."

"Dovada principala a Divinitatii rezida in revelatia a ceea ce este bine."

"Ce fac? Mie, personal, inimii mele, s-a revelat fara indoiala o o cunoastere neinteleasa prin ratiune, si eu vreau s-o cunosc prin ratiune si s-o exprim prin cuvinte."

"Ar fi sterpe si nesigure concluziile mele care nu ar fi bazate pe aceasta intelegere a binelui care a fost si va fi intotdeauna aceeasi pentru toti, care mi s-a revelat prin crestinism si care poate fi oricand controlata in sufletul meu."

""Acum, viata mea, intreaga mea viata, independent de ceea ce poate sa mi se intample intr-un moment anume, ea nu numai ca nu mai e lipsita de inteles, ca altadata, dar are un sens vadit: al binelui pe care il pot pue in ea."

Deci, nu ratati intalnirea cu Marele TOLSTOI!!!

Samael Aun Weor

Aztec Christic Magic

http://www.scribd.com/doc/25312610/Samael-Aun-Weor-Aztec-Christic-Magic-1962

Manual of Practical Magic

http://www.scribd.com/doc/19167356/Manual-of-Practical-Magic-Aun-Weor-Samael

Lucid Dreaming

http://www.scribd.com/doc/19159208/Lucid-Dreaming-2

Techniques to Awakening

http://www.scribd.com/doc/7537270/techiniquestoawakening

But a Dream

vesti bune...

Sa dea Dumnezeu!!!

RAIDHO



CALATORIA Este o runa care anunta o deplasare, o calatorie. Sunt de asteptat vesti bune sau schimbari.

In plan profesional se vor concretiza proiectele facute.

SFAT:
Fiti pregatit sa schimbati "directia", sa va deschideti spiritual spre o transformare, sa calatoriti.

Un Cer Infinit deasupra...

Cum sa cobor in realitate, cand stiu ca te gasesc doar in vis? Nu stiu ce faci de acolo de departe, dar fiecare frunza, fiecare adiere, fiecare cuvant si fiecare licar din zori sau din noapte imi vorbeste despre tine! Esti "firul ce ma leaga de miracolul din zori cand din vis cobori in tot ce ating in jurul meu". Iar cand mi-e dor de tine, doar de tine, vorba poetului, "ma-ntorc la tine-n vis..."

Daca La Verite- Adevarul- poate fi cunoscut doar dupa moarte, poate ca piesele din marele lui puzzle pot fi puse cap la cap doar pe cale onirica... stia el Marquez ce stia... :) Cum sa-l numim pe cel care-si aminteste? Daca cel care nu-si aminteste e eyes of a blue dog? Cum ai reusit sa rupi blestemul? Cum ai reusit sa schimbi finalul nuvelei? Uite, de asta te iubesc eu pe tine!!! Pentru ca iti aminitesti si pentru ca schimbi destine... Daca esti oglinda mea cea mai luminoasa de pana acum, inseamna ca incep incet sa ma trezesc? Inseamna ca incep si eu, incet, sa-mi amintesc? De unde toate semnele astea? Le merit eu, oare? Exista mica sansa ca totusi, in ciuda egoului meu cu care ma lupt si pe care incerc sa-l potolesc, sa fiu pe drumul cel bun? Stii, dintre toate pacatele, dintre toate relele pamantului si neputintele umane, cea mai infricosatoare imi pare mandria! Am vazut atatia oameni meditand si rugandu-se in vazul celorlalti, chiar ostentativ, atatia dintre semeni crezandu-se, brusc, cu doua cursuri de numerologie, psihologie sau astrologie deasupra celorlalti, incat mi-e frica! Nu vreau sa fac asta... nu vreau sa cred vreodata despre mine ca sunt altfel, si de aceea ii si cert, cu dragoste, pe cei care-mi spun asta de ceva vreme... Cred foarte tare in ce spunea Steinhardt, ca in aceeasi oala suntem cu totii si fierbem acolo inabusit... Nu stiu de ce vorbesc atat de des cu tine, poate pentru ca acum, astazi, te simt cel mai aproape. Oriunde imi indrept privirea primesc vesti si semne de la tine, de parca intreg universul s-ar fi vorbit sa-mi croseteze o gluma! Asta ma si inspaimanta putin, asa, dragalas... egoul meu vrea sa se umfle in pene si vezi bine, luptele cu el nu sunt tocmai usoare! Sunt doar un om, nimic mai mult... cel mult, pe cale sa devina un micut elf :) In fine, stii, as vrea sa-ti pun un nume, sa inventez ceva frumos, dar pana la urma tu ramai acelasi Cer, nu degeaba! Si nu degeaba, tocmai astazi l-am descoperit si eu pe printul Andrei Bolkonski, care spunea, desigur, tot astazi, si total intamplator (dupa toate zecile de masini care-mi taie calea si au numele tau!!!) ce, oare? Asta:

"Above him was nothing, nothing but the sky,—the
lofty sky, not a clear sky, but still infinitely lofty, with grey clouds
creeping gently across... How can it be that I've never seen that lofty sky
before? Oh, how happy I am to have found it at last. Yes! It's all vanity,
it's all an illusion, everything except this infinite sky. There is nothing,
nothing—that's all there is. But there isn't even that. There is nothing but
stillness and peace. Thank God for that!" Tolstoi