joi, 19 august 2010

delir


Desenau stupi de albine in Templul acela secret era multa liniste si mai ales Lumina hainele albe curate dezveleau inocenta invataceilor nepangarirea desenau stupi de albine si era acolo o copila fragila care ramanea mereu in urma cumva stupii ei nu pareau deloc ingrijiti pareau mazgaliti Invatatorul Maestrul se apropie tip tip cu multa dragoste si rabdare deplina si ea stia acolo in adancul sufletului ei ca e cea aleasa cea mai iubita nu intelegea prea bine de ce stia ca ramanea de fiecare data in urma stia ca e departe de a fi perfecta ba din contra uneori puteai foarte usor sa o confunzi cu o natanga atata doar ca el Maestrul putea vedea dincolo de cortina de retina parea ceva ca un fel de vis si nu mai stia cand e treaza in viata asa a fost si intalnirea de dincolo de vis exact asa poate ca de asta trebuise ea sa traverseze la un moment dat tara pentru a-i strange pentru prima oara mana a venit? intreba pe ceilalti studenti a ajuns ea aici? ii auzi doar glasul si stia era atat de sigura ca s-au mai intalnit nu pot sa nu scriu despre tine nu pot sa ma abtin mai ales cand te simt atat de viu de prezent de aproape de mine cum e posibil sa intelegi atat de bine de dincolo de cateva zile nu pot sa scap de delir asta declanseaza pacaliciul in mine indiferent cate astrograme mi s-ar citi astazi stiu ca esti oglinda poate cea mai fireasca reala si luminoasa din mine tu nu vii cu surle si nici cu trambite tu stii sa dai trezirea in visare awakening dreams tu esti singurul care reactionezi de timing vorbind asa e viata asa trebuie sa fie si totusi nu-mi vine sa cred ce timing exact tocmai cu tine imi spui ca in vis ceva cu ora e gresit nu-i nimic voi vorbi cu gardianul viselor ce nu fac eu pentru tine astazi stiu cine esti nu pot sa-mi imaginez existenta mea fara tine dar nu ca o posesie desigur mai am o singura intrebare cum pot sa scap de acest delir nu stiu ce se intampla stele si pleiade totusi e ceva puternic pentru mine intelegi e lilith in pesti si asa ma manifest cand intalnesc pacalicii care vin si se stramba la mine imi spun ca ma iubesc apoi rad de-ti vine sa dai cu ei de pereti- atata ca stiu ca sunt parte din mine si trebuie cumva sa ii iubesc nu stiu de fapt vroiam sa-ti spun ca esti singura oaza de armonie deocamdata de liniste mistica venita din parang nu am fost acolo stiu tot dintr-un vis ca a fost candva un loc ceva cu crucea se numea un fel de rai pe pamant un fel de intelepciune de armonie deplina cu Intregul cu Unu sunt 11 esti 22 atata mai vroiam sa zic noapte buna te rog daca nu cer prea mult fa ceva scapa-ma (iar) de acest delir doar tu poti! Te astept pe Luna! Nina


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu