prezenta cautatorilor de liniste si a visatorilor divini

 "Apa este o Poarta, vantul, ploaia, noaptea, zapada, pietrele sunt de asemenea Porti. Prin oricare din aceste Porti poti patrunde in pace. Este suficienta putina uitare de sine. Daca-ti plac lucrurile, ele vin si-ti vorbesc, se pun ele insele in serviciul tau.

Aceasta fiinta venea din adancul timpurilor, intalnirea noastra nu era intamplatoare, el si cu mine aveam un rendez-vous. In aceasta aparenta de om pe care imi fusese dat s-o intalnesc, am vazut intr-o clipa secole de viata, vartejuri de nopti austere, zile glorioase, oaze, deserturi, razboaie, calatorii. N-a fost decat durata unui fulger silentios.

Exact asa e, Luis, un joc de copil! Un joc, nimic altceva, un joc care-ti permite sa fugi de lupte inutile. De ce-ar trebui sa fugi de lupte inutile? Nu pentru ca esti un om al pacii, ci pentru ca vrei sa ai liniste. Ai nevoie de pace pentru ca ai nevoie de forte. Si ai nevoie de destule forte pentru a calatori in misterele vietii. Emotiile, discutiile, maniile, chiar si convingerile, prin putinul pe care il cer pentru a se apara, sunt redutabile devoratoare de energie. Iti sug sangele, te epuizeaza pana la pierzanie. Este indispensabil sa le vezi exact ceea ce sunt: vampiri.

Dar infruntarea e uneori necesara. Sunt totusi lucruri pe care nu se poate sa le lasam nespuse. Daca nu, oamenii te iau drept un idiot.

Dar nu te teme niciodata sa treci drept un idiot, Luis. 
Nu orbirea altora e ceea ce conteaza, ci ochiul vulturului. 

Nu trebuie sa te inchizi in asteptare. Nimic nu vine cand e asteptat, de altfel, ce-ar fi putut veni? TOTUL E INTOTDEAUNA AICI! E suficient sa te deschizi si sa captezi, asta e!

Intr-o zi am impins usa pe care scria: DIMINUEAZA DUREREA DE LA DISTANTA si am intrat intr-o sala din palatul memoriei. Erau peste tot carti vii. Intre mii de acest fel am ales sa explorez durerea absentei unei fiinte dragi. Imediat am inteles ca aceasta durere e o boala ce se poate vindeca.

Decat sa te inchizi in grijile indiferentei, mai bine cultiva senzatiile pe care fiinta iubita le-a lasat in tine; in adancurile tale reda viata tandretii. Daca vei reinvia din trecut aceste momente de bine, daca le vei ajuta sa creasca, sa se raspandeasca, sa-ti invadeze fiinta, distanta se va reduce putin cate putin... poti sa recrezi ceea ce uitarea a sters! 
M-am minunat de aceasta putere si de capacitatile mele de a explora vasta biblioteca pe care o aveam in mine.

Si am stiut pentru totdeauna ca exista frontiere pe care nu trebuie sa le treci fara sa tii cu fermitate mana Ingerului tau pazitor, fara teama sa-ti vezi inima brusc impietrita, ca un brat de paie pe foc.

Tu ai gasit Spiritul. De acum vei putea sa-l chemi cand vei dori. El te va intovarasi peste tot. Ti se va intampla sa-l uiti, bineinteles. Nu conteaza, el nu te va uita. 

In Teatrul tau intim, personajele se intampla sa si taca. Atunci cand nu sunt in stare sa te scoata din groapa necazului ele dispar, tarandu-se ca niste animale fricoase, lasand loc puterii Fiintei. STIU ASTA, AM TRAIT-O!

PREZENTUL, Luis! 
Toate misterele, toate bogatiile, toate raspunsurile din lume sunt in acest cuvant! Nu lasa nimic sa treaca, Luis, totul vine sa te hraneasca! Da-i vietii gingasia. Fiinta din tine iubeste asta...

Transforma totul in paine pentru simturile tale, pentru Fiinta ta. Fii un captator, fii un magnet. Atrage fara incetare ceea ce iti vine din afara, cat si dinauntru. Samanii pe care i-ai cunoscut nu erau nici descreierati, nici mediocri. Erau adevarati razboinici. Acest fel de oameni nu-si pierd niciodata timpul sa semene in pustiu. Te-au invatat sa te hranesti cu acele forte care sunt in toate, in pietre, in apa, in catedrale, in zgomotul lumii, in mirosul urat al animalelor si in parfumul florilor. Daca au facut asta, este pentru ca stiau ca inima ta este fertila. Ai deci incredere. Tot ce ei au semanat va germina la timpul sau, daca tu te respecti destul pentru a nu te lasa sufocat de fantomele tale si de rumegarea nenorocirilor trecute.

Se simtea in rabufnirile domoale ale aerului prezenta cautatorilor de liniste si a visatorilor divini care o frecventasera altadata."

Henri Gougard, "Cele sapte pene ale vulturului"