Narcis si Gura-de-Aur

"Si-apoi, nu intotdeauna dorintele hotarasc soarta si menirea unui om, ci altceva, ceva predestinat.'

"Si voua, amandorora, tineri carturari, va doresc sa nu duceti niciodata lipsa de superiori mai prosti ca voi; nimic nu-i mai de folos impotriva trufiei."

"Se pricepea sa citeasca in oameni mai limpede decat oricare altul, si aici, unde iubea, citea cu sporita limpezime. Deslusea firea lui Gura-de-Aur, pe care, in ciuda antagonismului, o intelegea pana in adancurile ei, caci era jumatatea cealalta, cea pierduta, a propriei sale firi. Vedea cum aceasta jumatate era invelita intr-o armura apasatoare, alcatuita din inchipuieli, greseli de educatie, cuvinte parintesti si banuia de mult intreaga taina, de altminteri, nu prea complicata, a acestei vieti tinere. Sarcina sa ii aparea limpede: a dezvalui taina purtatorului ei, a-l scoate din aceasta armura, a-i reda adevarata, propria lui fire. Va fi o misiune grea, iar lucrul cel mai greu va fi ca, implinind-o, ar putea sa-si piarda prietenul. "

"Intre timp Gura-de-Aur fusese din ce in ce mai ocolit de colegi, parasit, sau, mai degraba, ei se simtisera parasiti de Gura-de-Aur si, intr-un fel, tradati. Nimeni nu vedea cu ochi buni prietenia lui cu Narcis. Cei perfizi o discreditau, ca fiind potrivnica firii, si anume tocmai cei ce fusesera ei insisi indragostiti de unul din cei doi tineri. Insa si ceilalti, pentru care era evident ca aici nu se putea banui niciun viciu, clatinau din cap. Nimeni nu se bucura sa-i vada pe acesti doi oameni impreuna; prin alianta lor, pareau a se fi separat trufas, ca niste aristocrati, de toti ceilalti, pe care nu-i pretuiau indeajuns; nu era o atitudine colegiala, nici monahala, nici crestineasca."

"Narcis medita mult pe seama prietenului sau. Darul lui special, de a intrezari firea si chemarea oamenilor, de a le recunoaste prin intuitie, ii daduse de mult raspunsul, in privinta lui Gura-de-Aur. Tot ce era viu si stralucitor la tanarul acesta, graia cat se poate de limpede: se vedeau in el toate semnele unui om puternic, bogat inzestrat in ce priveste simturile si sufletul, ale unui artist, poate, in orice caz ale unui om cu o mare putere de a iubi, a carui vocatie si fericire consta in capacitatea de a se putea inflacara si darui."

"Involuntar, Narcis faptuise in ceasul acesta ceea ce fusese tinta lui atata vreme ravnita: invocase numele demonului de care era stapanit prietenul sau, il silise la infruntare. Taina din inima lui Gura-de-Aur fusese atinsa de unul din cuvintele sale, si se razvratise cu turbata durere. Multa vreme rataci Narcis cautandu-si pritenul, dar nu-l gasi."

"Urmarile, zise Narcis, pe un ton bland dar sigur, inca nu le cunoastem, milostive parinte. Am fost putin cam speriat de efectul violent, dar nu pun la indoiala ca urmarile convorbirilor noastre vor fi bune pentru Gura-de-Aur."

"Dacă ştiu ce este dragostea, este datorită ţie."

H. Hesse, "Narcis si Gura-de-Aur"