joi, 6 octombrie 2011

printre cEi



Prin cristalida ochiului vechi
simt cum o noua faptura mijeste trezirea
tacut si discret

O ascult si ma ascult
de parca ar fi vocea ingerului care m-a smuls candva peste ape
dintr-un gol plamadit de nicaieri

Nu stiu cand am uitat pentru prima data cine am fost-
cine sunt-

umbra visului meu cu paharul lui de vin
cu tot
s-a pitit lamurita
intr-un fel de tradare

La masa erau 12 apostoli
intunecati, haituiti
care mai de care.

toti purtau numele
iuda iscarioteanul

chipuri diferite, smulse
din aceeasi Fiinta
Umbra mea a ramas acolo cu ei
intr-un fel de trecut
dezlegat

maestrul iuda
isi saruta discipolul pe obraz

Inca ar mai putea fi absolvit 
daca nu i-ar veni iar si iar
acelasi gand intru savarsirea actului final:
desperare

in vazul lumii
iuda isi saruta discipolul pe obraz

discipolul clipeste

nu-si mai pastreaza privirea fixa, ca altadata
inspre tunelul albastru din vis
unde sta pironit Cel Ales
printre cruci de talhari



discipolul clipeste
deschide incet ochii
nu a mai ramas decat el
si bataile inimii sale

hum hum hum hum

aici, acum, in aceste clipe
paseste cu ingaduinta si sfiala
pentru ultima oara
printre cEi ce-au primit in vremuri trecute
un sarut pe obraz

2 comentarii: