si iar am plans...

refuz scufundarea
in capcana de nemasurat
a abisului inacrit
de trufie
si spaima

apa sfintita
din creuzetul
pacatoasei de mine
asteapta stapanita
ultima implozie
de vulcan

iata ce am invatat-

intre a fi
sau a nu fi
sa aleg
fiorul
de Viata

iata ce am invatat

pe scena erau noua actori
'cu manole
zece'

lipsea
al 11-lea

am trecut pe langa ei
cu pasul linistit
ca ultima suflare
de rece

niciun fel de dor
nu-mi impovareaza astazi
dorinta
de cand i-am zarit
chipul cazut intr-un cearcan
nevindecabil

nedescifrat

nici macar scartaiul sacru
al ghilotinei vegheate
de asprul
tamplar

pacat de toti ceilalti
de care am uitat o vreme
in timp ce scrijeleam mormantul
pe interior
cu un indemn sfios
de Inviere

dar poate tocmai ei
au inteles-
si au iertat-

m-am asezat apoi tacuta
pe un alt fel de tron
si am privit cu inima deschisa
un alt fel
de dor

cum te numesti?
au intrebat ei
pe un ecran imens

Pacatoasa Teodora
Pacatoasa Teodora
Pacatoasa Teodora

pe tronul acela
domnea Curatenia Copiilor
si Candoarea lor
in trupuri senzuale de
tinere fete

si-am plans ingaduit-

in timp ce maicutele
se bateau
cu neaua cea alba
si rasul lor
imi vindeca iar si iar
rana cea dalba

am plans ingaduit

stiam ca ai creat
un vis pe scena
cu pulberi magice
de luna

si iar am plans
cand am simtit
in tot frumosul metaforic
si de netagaduit

mirosul impamantenit
de laudabil
si

minciuna