printre cEi

Prin cristalida ochiului vechi

simt cum o noua faptura mijeste trezirea

tacut si discret

O ascult si ma ascult

de parca ar fi vocea ingerului care m-a smuls candva peste ape

dintr-un gol plamadit de nicaieri

Nu stiu cand am uitat pentru prima data cine am fost-

cine sunt-

umbra visului meu cu paharul lui de vin

cu tot

s-a pitit lamurita

intr-un fel de tradare

La masa erau 12 apostoli

intunecati, haituiti

care mai de care.

toti purtau numele

iuda iscarioteanul

chipuri diferite, smulse

din aceeasi Fiinta

Umbra mea a ramas acolo cu ei

intr-un fel de trecut

dezlegat

maestrul iuda

isi saruta discipolul pe obraz

Inca ar mai putea fi absolvit 

daca nu i-ar veni iar si iar

acelasi gand intru savarsirea actului final:

desperare

in vazul lumii

iuda isi saruta discipolul pe obraz

discipolul clipeste

nu-si mai pastreaza privirea fixa, ca altadata

inspre tunelul albastru din vis

unde sta pironit Cel Ales

printre cruci de talhari

discipolul clipeste

deschide incet ochii

nu a mai ramas decat el

si bataile inimii sale

hum hum hum hum

aici, acum, in aceste clipe

paseste cu ingaduinta si sfiala

pentru ultima oara

printre cEi ce-au primit in vremuri trecute

un sarut pe obraz