precum in dansul vulgar
al unor seri infometate de smoala
soseste Doamna Ipocrizie-
intr-un pas -chipurile-
discret de plié
pivesc plecarea marilor profesori
si ritualul cel smintit, menit a-l ponegri
pe muritorul nesupus acestui secol magulit
de pantece avide si imense
am sa ma opresc
am sa ascult vantul
am sa ascult vantul
am sa invat de la el
am sa izbandesc precum apa sa ma transform
intr-un abur ocolitor sau
intr-o ceata neabonata
intr-o ceata neabonata
acestui miez de secol injectat de-o sfidatoare
si naucitoare sfada
sunt martorul tacut care asteapta
un semn venit
de nicaieri
sunt gandul inasprit al unui zambet
necunoscut indeajuns
cand pacaliciul nevazut de nimeni
se spala ipocrit pe maini
sperand sa evadeze si sa scape
fara de plata
fara de plata
la procesul cel de pe urma
am sa recunosc precum
muritorul din urma:
... ... ...
(stiu asadar
ca nu asculta nimeni)
caci ei se pregatesc sa-si pieptene
cand vine ceasul noptii
secretele frumos impachetate
dar cu miros de tina
si drept urmare
in aceasta lume
Nimeni
nu e niciodata
nimeni
Poemele tale ma lasa fara cuvinte..Minunat e cuvantul care descrie forta ta creatoare.
RăspundețiȘtergereiti multumesc mult pentru cuvintele tale. Recunosc ca in aceasta perioada am mare nevoie de ele. Iti multumesc din inima!
RăspundețiȘtergerefrumos poem și foarte faină și alăturarea muzicală. pântece mari și chef de sfadă au existat întotdeauna... de fapt secolele omului au un mare cusur: ciclic, ele ajung să semene unele cu altee și implicit ni se pare că nimeni nu învață nimic :)
RăspundețiȘtergereda, comentariul acesta este exact pe starea sentimentului care m-a inabusit cand am scris acest poem. multumesc, Bogdan. Sa aveti o seara racoroasa si frumoasa. :) (zambet mareee)
RăspundețiȘtergere