Oare eu am sa invat intr-o buna zi sa curg, sa ma bucur de prezent, de toti prietenii, de toate clipele, de tot frumosul care e atat de intens si de prezent in viata mea incat simt ca m-ar putea face bucatele, daca nu mi s-ar oferi in doze suportabile? Oare am sa invat vreodata sa le las naibii de dorinte care ucid sufletul si de egouri care ma duc mereu pe carari intortocheate? Oare am sa inteleg vreodata ca totul e AICI si ACUM? Incepe sa-mi fie tot mai clar: m-am nascut special ca sa ratez totul, pentru ca mereu AICI-ul e AICI iar eu sunt cu capul ACOLO! Gata , m-am prins! Acum, ca am costientizat, oare e adevarat ca deja am schimbat asta? :) Si, vorba fetitei aceleia magice: "nu-i asa ca daca nu m-as fi nascut, mi s-ar fi facut dor de mine?"
Raspunsul e un dor! De toti fratii mei din Labrador! :)
"Lumina lumineaza-n intuneric si intunericul n-a biruit-o!"
Gandurile bune atrag oamenii buni.Si da,o sa inveti sa te bucuri de naturaletea fiecarui lucru fara sa ai senzatia ca deranjezi cumva ordinea fireasca a Universului.
RăspundețiȘtergereDoamne ajuta, draga Ionut. Asa sa ne fie! Un sfarsit de saptamana minunat!
RăspundețiȘtergere