Eram imbracata ca Charlie Chaplin azi noapte in vis, eram in fata teatrului si tocmai fusese premiera lui si ieseau valuri de oameni, dar pe el nu l-am vazut. Il tot cautam cu privirea, dar nu a aparut. In schimb, erau tot felul de oameni din trecut care, cand ma vedeau, ma imbratisau si imi zambeau cu multa sinceritate. Oare s-a rupt, in sfarsit, legatura? Oare trenurile noastre chiar merg de-acum in directii diferite? Doamne ajuta sa se desfaca tot ceea ce nu este in folosul meu, cu orice pret. Vorba poetului: "Cu un singur gest am sa-mi smulg inima din piept". Si tot ce este in folosul meu sa-mi iasa in cale si sa ramana adanc intiparit in inima mea... Doamne Ajuta!
Si am avut si o discutie importanta cu dl director azi noapte in vis si i-am zis ca, daca tot nu are nevoie de noi, sa desfinteze naibii facultatea de teatru de aici, sa nu-i mai exploateze pe copiii astia si multe altele i-am spus si impresionant si neasteptat a fost faptul ca apoi el mi-a zis ca am vorbit foarte frumos. Atat imi mai amintesc... :) Si, ca la final, colegii m-au aplaudat puternic, asa cum faci cand vezi la teatru un spectacol nemaipomenit! ASa probabil pentru ca imi doresc ca, inainte sa plec, sa existe un moment in care sa zic si eu ce am de zis. Dar nu in birou si unde nu ma vede nimeni, ci cumva la o sedinta cu toata sala teatrului plina de oameni.
Si acum, dupa toate visele acestea, nu mai pot spune decat:
"We should show life neither as it is or as it ought to be, but ONLY as we see it in our dreams." A. P. CEHOV
P.S. Oare, de data asta, eu am fost tricksterul lui? Hahaha, ce m-as mai distra...
People always leave...That is true.
RăspundețiȘtergereindeed it is! :)
RăspundețiȘtergere