carouri

am aruncat hainele muscate de flacari

asa m-ai invatat

nu mai am ce imbraca-

am gasit totusi camasa aceea verde in carouri

cu care traversam prin vremuri parcul

asteptam un semn, nu stiu ce asteptam

sa ma inhate vulturul si jaguarul sa-si ascuta de trupul meu ghiara

sa-mi are lutul, genunchiul, calcaiul vagabondul,

fiara

asteptam un semn de viata de la orisicine

un brat puternic care sa sfasie valul

acestui vis sifonat

dar dincolo tonul era mai bland, ochiul mai sincer

gandul mai drept

nici o piedica natanga nu mai incurca gandul firesc

de izbanda

rareori se intampla

sa ma intorc fericita

de cele mai multe ori

dorul de taramul nevazut imi sfasia pe de-a-ntregul

fiinta

nu reuseam sa ma trezesc de tot niciodata

iar lucrurile din jurul meu incepeau incet incet

sa-si piarda conturul

si eu ma transformam incet

intr-un soi de ceata albastra

care de-abia mai atingea pamantul

asteptam un semnș

un vultur, un jaguar

sau naiba mai stie ce asteptam cand am aflat

ca te plimbai relaxat prin oras

intr-o camasa verde in carouri

si-n urma ta orasul 

fumega.