joi, 17 martie 2011

Petre Tutea

Pentru ca ma doare cand minunata mea colega urla ostentativ 'mie NU-MI place Tutea'...

„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ”

"Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hăinuţă de puşcăriaş. Ne dădeau o zeamă chioară şi mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu ţin minte anul... Când m-au anchetat am leşinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu laşitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi."

"Partidele politice sunt cai la carul de aur al istoriei românilor; când devin gloabe, poporul român le trimite la abator."


"Când am văzut, în închisoare, că tot regimul care mi se aplică e inoperant - puteam eu, ca om, să-mi explic asta? Şi atunci m-am gândit că există o forţă supracosmică, transcendentă, numită Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu să scap de înlănţuire. Pentru că, personal, nu mă pot dez-lănţui şi elibera. Iar a vieţui acolo, la închisoare, fără asistenţa Lui nu se poate; au fost oameni care au murit... Atunci s-a născut în mine credinţa nelimitată în atotputernicia şi atotbunătatea divină."

"Comunismul este un cancer social. Unde se instalează, rămâne pustiu."

"Am devenit un gânditor creştin când mi-am dat seama că fără revelaţie, fără asistenţă divină, nu pot şti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau nu. Nu pot şti de unul singur, când mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poţi cunoaşte sensul existenţei umane şi universale."

"Poarta spre Dumnezeu este credinţa, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Rugăciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândită creştin, rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om."

"Credinţa e incidenţa divină care poate revela adevărul."

"Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu niciun adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esenţă, sediul lui nu e nici în ştiinţă, nici în filozofie, nici în artă. Şi când un filozof, un om de ştiinţă sau un artist sunt religioşi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului."

"Nu e om, Kant. N-a reuşit să fie om cu toată stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizează cu clopotele de la biserică, e laureat al premiului Nobel pe lângă Kant."

"Un sfânt poate fi şi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfinţenie e legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu minuni. Lumea, acum e ancorată în cultul genialităţii ca slăvire a progresului în afară. Atât. Or, cu cât suntem mai avansaţi, mecanic şi material, cu atât suntem mai departe de esenţa reală a lumii, de sfinţenie."

"Revelaţia este intervenţia directă a Divinităţii."

"Eu când discut cu un ateu e ca şi cum aş discuta cu uşa. Între un credincios şi un necredincios nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creştin e viu."

"Rugăciunea este expresia unui suflet religios care recunoaşte o putere supranaturală care-i asigură eliberarea din înlănţuirea limitelor personale şi cosmice."

"Proştii sunt înzestraţi cu o sculă care ţine loc de inteligenţă: şiretenia."

"Ştiinţa este sediul utilului, arta este sediul plăcerii, iar religia este sediul adevărului."

"Oare mai există conştiinţă şi cunoştinţă? Toate prejudecăţile vechi au dispărut, oamenii încearcă cu orice preţ să le diminueze, să le distrugă astfel încât toţi să devină la fel: nişte cadavre vii care nu gândesc altceva decât mizerii; nişte egoişti, cu inimi împietrite şi zdrobite de mult, fără o privire caldă, fără o vorbă bună, morţi."

"Nu am fost şi nu sunt antisemit, pentru că ar însemna să fiu anticreştin. Pentru că, să fim cinstiţi, Cristos nu e din Fălticeni."

"Eu cred că omul e făcut de Dumnezeu şi cred că Dumnezeu n-a instalat niciun drac în el. Nu pot să spun că Dumnezeu a făcut un om purtător de drac. Dacă omul e făptura lui Dumnezeu, dracul intră ocolit acolo, nu intră cu voia Lui."

"Dracul te bagă şi-n biserică numai ca să fii de partea lui!"

"Fără nemurire şi mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacă nu are în substanţa lui ideea nemuririi şi mântuirii, nu e liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia..."

6 comentarii:

  1. Cel mai mult mi-a placut cum a demonstrat ca nu exista inventie, ci doar revelatie divina. Ca toate descoperirile stiintifice sunt doar revelatii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce m-a induiosat mereu la Tutea este dragostea lui imensa pentru neamul nostru, respectul si grija cu care ascunde partea intunecata de care el a avut parte atat de mult. Un om deosebit. Dupa ce s-a petrecut ieri, Tutea imi da oricum speranta. Nimic nu dureaza in etern...si raul asta se va schimba.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mircea, nici nu pot sa-mi imaginez ca exista ceva ce nu-mi place la el :) iar daca ne gandim cati dintre muzicieni, fizicieni scriitori au aflat in vis rezolvarea la problemele lor, atunci parca nici nu avem cum sa-l contrazicem...

    RăspundețiȘtergere
  4. draga mea Suzana, da, asta ar fi cuvantul: destinul lui ne induioseaza, dar mai ales puterea crestina pe care a avut-o si care l-a ajutat sa si-l depaseasca. Si eu cred ca raul va cadea victima propriei sale neputinte si falsitati!

    RăspundețiȘtergere
  5. Petre Tutea a trait romanismul si a suferit pentru el.A suferit mult prea mult si e mare pacat ca nu i-am inteles pe deplin suferinta interioara.Lumea intreaga nu l-a inteles pe Cioran dar Tutea l-a iubit ca pe fiul ratacitor si a crezut pana la sfarsit in convertirea lui.Petre Tutea-un om desavarsit!Multumiri!

    RăspundețiȘtergere
  6. cand ma gandesc la Cioran imi vine sa plang gandind la povara tristetilor si a sfasierilor pe care e in stare sa le indure firea omeneasca. Cand ma gandesc la Tutea, imi vine sa plang gandind la partea divina care singura ne ajuta sa trecem cu coloana dreapta prin aceste tristeti si sfasieri descrise atat de bine de d-nul Cioran. Tutea stia deja ca in Iubire se dizolva toata spaima si nefericirirea si neincrederea si singuratatea.

    RăspundețiȘtergere