poate ca trupul meu nu e decat un copac
gata sa-si lepede frunza numita cap
in fiecare toamna
pana cand, in cele din urma
va aparea chipul firesc si clar
a ceea ce sunt cu adevarat-
asa cum nu ma poti stii si nu ma stie nimeni
afara de unul singur
in care ma oglindesc mai ales cand imi pierd
capul al 33-lea
si
daca m-ai intreba astazi:
'ce-ai invatat tu-laura
cel mai bine sa faci?'
ti-as raspunde
cu un fior de speranta
permis:
'am invatat sa mor
cu eleganta'
Nu sunt amator de poezii, insa intelesurile acestei poezii au facut-o deosebita. Chiar imi place.
RăspundețiȘtergereiti multumesc, Mircea. bine ai venit si bine te-am gasit!
RăspundețiȘtergereTi-as spune "bine te-am gasit", dar e putin cam tardiv, eu te-am gasit mai demult. Imi place blogul tau si mai ales ideile continute.
RăspundețiȘtergereDar mai bine mai tarziu decat niciodata, deci: bine te-am gasit!
'am invatat sa mor
RăspundețiȘtergerecu eleganta'.... nu mai are rost sa spun nimic... genial!!!
keep going on writing my dear sister :*:*!!
http://www.youtube.com/watch?v=c1bGiif05ys
(tot copil sunt :)) >:D<
Mircea, atunci te mai astept pe aici. :)
RăspundețiȘtergerehaha, Piticule, multumesc pentru cantecel, e MINUNAT! in fiecare an inteleg (dupa o iarna lunga si frumoasa) de ce am hoarat eu sa ma nasc in martie :) pentru ca 'infloresc gradinile...'
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=mb9pKGh09S4
RăspundețiȘtergere>:D<>:D<>:D<
asa este, Pitic, mai ales infinitul acela cred ca este foarte important... si prietenii, desigur, piticii, umbrelele si elfii :)))
RăspundețiȘtergere