eu stiu ca visele nu se pot cantari
cu o singura rasuflare-
acolo unde ele se nasc
exista doar iele-idei si suspine
pregatite a imparti tuturor Apa Vie
din aceeasi fragila caldare
eu stiu ca atunci cand clopotele faramiteaza
tic-tacul grabit
se metamorfozeaza fiecare rana
intr-un izvor infinit de dreptate
iar natura lucrurilor capata un timp relanti
pentru a ti se ingadui sa privesti decalat
spre aceeasi cetate
pana te hotarasti sa iei drumul
Hotarului Iertarii si-al Iubirii-
dintre toate
cel mai prigonit...
eu stiu ca astazi, acum si aici
mi se cuvine o vara
in care sa-ti sorb setea pana la inecare-
trebuie sa-mi returnezi unica rasuflare
demna de a ma tine in viata
pentru simplul fapt ca m-ai lasat fara de cap
o iarna intreaga
prefa-te ca nu mai auzi sau urla in gura mare
ceea ce simti sau auzi
nu are cum sa fie
o stare oarecare
fiecare dintre aceste rascruci
te va pune fata in fata cu mine:
astazi STIU ca am forta
sa preschimb fiecare spin al cununii
intr-un trandafir incarcat de Iubire
pregatit sa te-nvaluie cu parfumul lumii
pe tine, cel numit
Preferatul Lunii
"Lumina lumineaza-n intuneric si intunericul n-a biruit-o!"
foarte frumoasă strofa de deschidere... idei dătătoare de apă vie.
RăspundețiȘtergeremi-a plăcut poemul tău căci vorbește de un parcurs de cunoaștere și învățare, prin care fiecare răscruce îți aduce ceva nou. astfel, la final ajungi să folosești cunoașterea dobândită pentru a încărca cu iubire trandafirii preschimbați din spini. și concluzia ar fi aceea că, fiecare obstacol își are rostul atunci când privim în urmă.
multumesc, draga Bogdan. e putin chinuit poemul, dar probabil ca ce e sus e la fel cu ceea ce e jos, haha. se pare ca uneori imaginile sunt foarte clare dar e mai greutz sa-mi gasesc nuanta exacta pentru a le exprima cat mai bine. dar si eu cred ca, in final, spinii se transforma in boboci de trandafiri care implinesc miracolul unui singur lucru.
RăspundețiȘtergere