sâmbătă, 19 martie 2011

dar Acum...?!


cu tic-tacul deslusit
al orelor sale

fata intunecata a lunii
tot mai aproape

de tarana pamantului meu


am deshis inca o usa

nu era nimeni dincolo de ea

doar un glas cunoscut mie

articula grav o mirare:


'ma atrag lucrurile

care n-au sansa sa se-mplineasca

ori sa dainuie'


l-am recunoscut
era chiar el:
Cioran! Cioran!

C I O R A N

dar Acum
-
daca tot am ramas fidela
propriei scufundari si tradari

in ne-fire
oare voi gasi dorinta de a-mi supravietui

mie?


raspunse un altul-
S H A K E S P E A R E pe nume:

ne-ajute ingeri,
pastratori de har!


Un comentariu: