cu tic-tacul deslusit
al orelor sale
fata intunecata a lunii
tot mai aproape
de tarana pamantului meu
am deshis inca o usa
nu era nimeni dincolo de ea
doar un glas cunoscut mie
articula grav o mirare:
'ma atrag lucrurile
care n-au sansa sa se-mplineasca
ori sa dainuie'
l-am recunoscut
era chiar el:
Cioran! Cioran!
C I O R A N
dar Acum-
daca tot am ramas fidela
propriei scufundari si tradari
in ne-fire
oare voi gasi dorinta de a-mi supravietui
mie?
raspunse un altul-
S H A K E S P E A R E pe nume:
ne-ajute ingeri,
pastratori de har!
zccccc
RăspundețiȘtergere