E aproape induiosator felul in care unii oameni incearca sa uite de existenta altora. Am facut si eu asta, o vreme. Apoi m-a ajuns trecutul din urma, dupa ani de zile, pentru ca am lasat nerezolvate niste chestiuni care ma priveau pana in strafundul fiintei. E aproape coplesitor sa ma gandesc cu cat talent reusim sa ne mintim, noi pe noi insine... Dar vine o zi in care aceasta minciuna devine atat de impovaratoare, incat ... ai curajul sa FII si iar SA VREI si SA FII... Am nevoie de o pauza, undeva, departe... departe... departe...ai fost, esti si vei fi un mic print care face destul de stagaci pe niznaiul... dar stii ceva? E treaba ta! Treaba mea e sa te iubesc, asa, curat, cum ingaduie cerul si cum oamenii obisnuiti nu inteleg :) Hai ca ne vedem curand si... Dumnezeu cu mila!
"Lumina lumineaza-n intuneric si intunericul n-a biruit-o!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu