vineri, 4 martie 2011

despre demascarea fricii

Incredibil cu ce viteza vin raspunsurile...
Ma intrebam aseara de ce un anume actor simte mereu nevoia sa ma umileasca... (o umilire pe care eu am tratat-o de fiecare data cu tacere, pentru ca e la un nivel atat de mizerabil, incat doar deschizandu-mi gura as avea senzatia ca iau parte la acea vibratie destul de joasa, drept pentru care aleg sa arat, sincer, ce simt: TRISTETE si in rest, TACERE! Aceasta tacere, insa, a produs o liniste destul de enervanta pentru actorul in cauza, dar si penibila, pentru ca nu avea de unde sa-si primeasca reactiile atat de asteptate, ceea ce il arunca tot mai puternic intr-un penibil chiar induiosator, as zice, cu indulgenta si o oarecare compasiune.

Discutia nu are nici un rost sa o postez aici, nu as face decat sa atrag diverse entitati dornice de niscai noroaie si ar fi pacat, mai ales ca au deja atatea locuri din care se hranesc fara ca macar 'victimele' lor sa banuiasca ce atrag cu cuvintele, gandurile sau atitudinile lor. Dar, na, 'dupa fapta si rasplata' sau 'cine scoate sabia, de sabie va pieri.'

Concluzia pe care tin sa v-o dezvalui ar fi urmatoarea:

de ce mi se acorda atata importanta, mai ales ca nu prezint- zic eu- nici un fel de pericol, nu am nici o sansa sa obturez pe cineva prin micile mele roluri si aparitii ocazionale :) Numai ce-mi declara actorul in cauza ca eu nu sunt printre 'mastile' alese la carnaval (ceea ce, sicer, m-a bucurat teribil, ca asa sunt eu, aleg linistea, nu faima) si am aflat si de ce: "pentru ca eu nu ma stiu la "din alea" si i-a aruncat celuilalt actor o privire plina de subtilitate, ma intelegeti, o subtilitate atat de grotesca, ca parca l-am vazut pe Albulescu in 'Cel mai iubit dintre pamanteni'. Deci, daca nu sunt acolo si nu te incurc nici acolo nici in alta parte, de ce simti tu nevoia sa ma umilesti? De ce nu poti sa ramai indiferent in prezenta mea?
Acuma, cat de destept trebuie sa fii sa te prinzi de niste lucuri? Deci:
'copila' de mine care 'habar nu are de chestii din astea' si ar trebui sa o invete 'cabiniera niste lucruri ', totusi, nu il lasa indiferent pe un astfel de actor. Pai spuneti-mi si mie, DE CE? Si atunci am ajuns la filmul acesta (urmarindu-l de fapt pe Umebayashi) si m-am gandit ca poate nu a ajuns intamplator la mine scena asta... Dar interesant este ca celalalt actor care a venit de la Tg. Mures si care e de fapt un actor extraordinar, a doua zi imi stia numele si imi zambea cu totul altfel... un zambet sincer, adolescentin, ca si cand mi-ar fi dat voie sa patrund intr-o intimitate unde nu poate patrunde oricine. Si pentru asta ii multumesc, sincer! Iar celuilalt actor ii trimit niste zambete, pentru ca mi-am dat seama ca se simte singur si lipsit de dragoste intre toate 'mastile' pe care si le-a ales si ii doresc ca sfarsitul de saptamana sa-i aduca niscaia liniste in suflet, mai ales ca, vorba ceea, eu nu mai sunt prin preajma... :) Una peste alta, in fata sinceritatii si a iubirii, orice monstrulet, cat ar fi de mare si de fioros, ramane dezarmat...Pentru ca "lumina lumineaza-n intuneric, si intunericul n-a biruit-o!" Un sfarsit de saptamana cat mai luminos, dragii mei!

2 comentarii:

  1. haha, foarte frumos fragmentul din ”a single man” si potrivit cu situația pe care ai descris-o. ai văzut cum stă treaba: minoritatea este urată pentru un motiv... doar că motivele nu sunt întotdeuna reale :)
    deh, n-ai ce face. se merge mai departe, iar cei care doresc să răspundă unui zâmbet o vor face, cei care nu au nici o intenție de a face așa ceva, vor continua să-și ducă viața în colțișorul lor strâmt, întunecat și rece, de unde vor sâsâi cu frică la cei ce se apropie prea mult

    RăspundețiȘtergere
  2. draga Bogdan, si pe mine m-a amuzat teribil situatia traita si scena pe care am vazut-o, chipurile, total intamplator :) Ce sa mai spun, mi se face si mila cand vad ditamai namila de barbat sasaind dupa 'statutul' de spuma, cum s-ar zice :) Astia sunt genul de oameni care, asa matahale cum sunt, daca ma ridicam de pe canapea sa-i zic vreo doua bag mana in foc ca ar fi clipit ceva mai nervos (mai ales ca am experimentat asta cand eram in facultate, si a cam tremurat un anume domn actor, haha). Dar acum inteleg atat de clar ca ar fi un consum energetic aruncat pe apa sambetei, cum e zisa, asa ca-i las sa vorbeasca singuri, sperand ca se inteleg mai bine vorbind cu ei insisi :) Dar, cine stie?! :P

    RăspundețiȘtergere