miercuri, 9 martie 2011

am invatat


poate ca trupul meu nu e decat un copac

gata sa-si lepede frunza numita cap
in fiecare toamna

pana cand, in cele din urma
va aparea chipul firesc si clar
a ceea ce sunt cu adevarat-
asa cum nu ma poti stii si nu ma stie nimeni


afara de unul singur

in care ma oglindesc mai ales cand imi pierd
capul al 33-lea

si
daca m-ai intreba astazi:


'ce-ai invatat tu-laura

cel mai bine sa faci?'

ti-as raspunde
cu un fior de speranta
permis:



'am invatat sa mor

cu eleganta'

8 comentarii:

  1. Nu sunt amator de poezii, insa intelesurile acestei poezii au facut-o deosebita. Chiar imi place.

    RăspundețiȘtergere
  2. iti multumesc, Mircea. bine ai venit si bine te-am gasit!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ti-as spune "bine te-am gasit", dar e putin cam tardiv, eu te-am gasit mai demult. Imi place blogul tau si mai ales ideile continute.

    Dar mai bine mai tarziu decat niciodata, deci: bine te-am gasit!

    RăspundețiȘtergere
  4. 'am invatat sa mor
    cu eleganta'.... nu mai are rost sa spun nimic... genial!!!
    keep going on writing my dear sister :*:*!!

    http://www.youtube.com/watch?v=c1bGiif05ys
    (tot copil sunt :)) >:D<

    RăspundețiȘtergere
  5. Mircea, atunci te mai astept pe aici. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. haha, Piticule, multumesc pentru cantecel, e MINUNAT! in fiecare an inteleg (dupa o iarna lunga si frumoasa) de ce am hoarat eu sa ma nasc in martie :) pentru ca 'infloresc gradinile...'

    RăspundețiȘtergere
  7. http://www.youtube.com/watch?v=mb9pKGh09S4
    >:D<>:D<>:D<

    RăspundețiȘtergere
  8. asa este, Pitic, mai ales infinitul acela cred ca este foarte important... si prietenii, desigur, piticii, umbrelele si elfii :)))

    RăspundețiȘtergere