Miracolul Unicitatii

Na, e clara treaba, chiar ti se implineste tot ce vrei! Nu ca nu stiam asta, dar incredibil cum mi se demonstreaza teoria si la cel nivel! Numai ce credeam eu cu toata fiinta mea ca tot ce fac aici e in zadar si cade precum in Manastirea Argesului si la cateva zile nu mai pot respira si... cad intr-un somn adanc! Acuma, ca am calatorit pe nu stiu unde v-am povestit deja, dar minunea nu se opreste aici! Nu, minunea merge mai departe, ca eu sa invat valoarea si importanta intregului, a lui yin si yang, a noptii dar si a diminetii, a binelui dar si a raului, a Pamantului dar si a Cerului!

A fost cel mai interesant vis si cea mai extraordinara senzatie traita vreodata! Inca mi-e dor de "prietenul" care m-a luat in masina lui ce ducea la Cer, imi doresc atat de mult sa aflu cine e el, pentru ca simt ca e cineva foarte important care nu apare asa, cu una cu doua, ci ne ghideaza doar in momentele de mare cotitura existentiala! Eu chiar simt acum ca Cineva mi-a mai "daruit" cativa ani pe planeta aceasta! Eu chiar simt ca am vrut sa plec si ca cineva m-a convins ca nu e vremea! Si pentru asta sunt mai recunoscatoare ca oricand! Nu pot uita senzatia revenirii in planul material! Dormisem pe spate, cu ambele maini pe piept- cel putin in pozitia aceasta m-am trezit din minunatul vis. Si nu imi aminteam nimic "de aici", totul in mine era linistea si neclintirea si pacea lumii de dincolo! Si tot ce venea avea legatura cu ce traisem dincolo... "unde e amicul meu? unde a disparut? avea parul negru...dar eu unde sunt? si mai ales cine sunt?" Eu, una, nu am mai trait niciodata aceasta senzatie...

... apoi incet, am inceput sa recunosc camera, apoi mi-am amintit de mine, ca persoana, apoi mi-am amintit ca dimineata nu puteam respira si ca am vrut sa sun la urgente dar nu am avut puterea sa o fac! Apoi mi-am amintit incet totul... foarte ciudata senzatia! Incredibila! Minunata! Si nu vorbesc aici de nebunia lui "cine sunt? unde ma aflu?" ci de o pierdere a persoanei care a facut loc Fiintei celei Mari! Cel putin asta am simtit! Nu avea nici o legatura cu panica, cu spaima, cu disperarea ci mai degraba cu Marea Intelegere, cu Armonia Fiintei, cu Pacea Interioara! Si RESPIRATIA, primul lucru pe care l-am "descoperit" la trezire... atat de regulata, atat de calma, atat de... diferita fata de ce stiam!!! AM DESCOPERIT MIRACOLUL RESPIRATIEI, mie mi se intampla prima data!!!

Si frumosul nu se opreste aici... astazi am iesit si eu putin afara si... incredibil! Parca un mic alien a intrat in mine si acum se tot minuneaza de ceea ce vede aici, pe aceasta planeta! Eu, profana, care crezusem ca vazusem deja frumusetea cerului si a frunzelor si a culorilor, iata-ma acum amutita in fata acestor miracole! Foarte ciudat, credeti-ma pe cuvant, minunat de ciudat! Parca acest mic alien care intrase in mine nu mai fusese niciodata pe planeta Albastra si acum se tot minuna- pentru prima data- de frumusetea revelata! Si acum cum sa nu multumesc eu bolii acesteia, care, iata ce daruri mi-a oferit ea? Cum sa nu dau dreptate tuturor acelora care incearca sa ne convinga ca nu exista bine si rau- doar Unicitate! Spuneti-mi voi, unde e raul in povestea aceasta? Dar binele? Nu mai bine vedem doar MIRACOLUL Unicitatii si multumim si ne inchinam? Multumesc! Multumesc! Multumesc!

A, mi-am amintit de o secventa dintr-un film pe care l-am vazut la Festivalul ASTRA! Ca s-a inventat nu stiu ce pastila care te ajuta sa uiti ceea ce vrei si... ghici ghicitoarea mea? Ce aleg oamenii sa uite?... Traumele? Spaimele? Dezamagirile? Nooooooo, BUCURIILE!!! Si iata si explicatia: isi doresc atat de mult sa se bucure de anumite lucruri ca si cand le-ar trai pentru prima data, incat beau pastiluta asta! Mi-a ramas intiparita in Fiinta aceasta relatare! Si asa este, spuneti-mi voi ca mai stim sa ne bucuram de un lucru dupa ce l-am obtiunt a doua oara! Da, poate ca da, dar la alta intensitate si tot asa... pana cand incet incet entuziasmul dispare! Oare eu cate zile ma voi bucura de azi inainte ca RESPIR? Ma tot intreb si ma intreb... va veni o zi cand acest mecanism incredibil va deveni ceva obisnuit, ma voi obisnui din nou cu binele si el nu va mai fi atunci nici un miracol, va fi doar ceva ce mi se cuvine? Sper ca voi alege miracolul in defavoarea rutinei! Sper si de data asta am incredere in mine! Ma simt ca un nou nascut... Doamne, esti atat de bun cu mine!!!

P.S. Sincer, multumesc tuturor acelora care zilele si saptamanile trecute m-au dezamagit deplin! Sincer, le multumesc! Datorita lor am cazut lata la pat si culmea... ERA IN FAVOAREA MEA TOTUL!!! :) Din tot sufletul meu de nou nascut: MULTUMESC! Acum chiar stiu de ce in zilele linistite, calugarii ridica ochii spre cer si intreaba: Doamne, ai uitat cumva de mine? :) VIATA ASTA A MEA E CEL MAI MINUNAT MIRACOL TRAIT VREODATA!