luni, 16 noiembrie 2009

Examinare

Incep sa ma mai linistesc... primesc, in sfarsit, semne de INCREDERE! Azi noapte nu puteam respira- trebuie sa recunosc, niciodata, in viata mea, nu m-am simtit atat de aproape de "taramul celalalt". Stiu ca poate parea o exagerare, de asta am sa ma opresc aici. E important ce am trait eu cu mine, cred, ce invat eu de la mine! Oricum, de mult nu am mai simtit atata durere fizica, de fapt, nu-mi amintesc vreodata sa fi simtit atat de aproape "raceala". Am simtit ce tot zicea Castaneda, de "prietenul" din stanga noastra, care e mereu acolo, nu trebuie decat sa intinda mana si... ne-a atins! Dar ce vis frumos am avut spre dimineata... m-am trezit tusind din ce in ce mai rau, neintrerupt, apoi deodata nu mai puteam respira! Era 6 dimineata si imi amintesc ca ma rugam neincetat sa treaca timpul sa pot suna si eu undeva, dupa ajutor! Cumva, cu greu, am cazut intr-un somn adanc :) ... si "cineva" m-a luat intr-o masina care deodata a zburat spre cer! Atat imi amintesc, o prezenta extrem de benefica si Inaltarea! Avea parul negru... atata imi mai amintesc! In rest, am uitat tot, pe unde am umblat, ce am vazut, am uitat tot si totusi... ceva a ramas. Cand m-am trezit, mi-a luat vreo 10 minute sa imi dau seama cine sunt, unde sunt, si ce-i cu mine! In acele 10 minute totul era extrem de limpede si calm, eram intr-o pace totala in care nu exista nici un gand, nimic! Am savurat o vreme acea liniste, fara ganduri si intrebari... a fost minunaaaat! Am retrait starea aceea paradisiaca, sanatatea, iubirea, pacea, acea stare perfecta in care nu mai ai nevoie de absolut nimic pentru ca totul e PERFECT! Parca cineva sadise PACEA in mine si GATA!

Apoi mintea, maimuta cea beata a inceput: ce fac aici? unde sunt? unde e cel cu care am calatorit azi noapte? aha, sunt eu, in patul meu... si boala? Si zbang... am inceput sa tusesc din nou! Si stiti care e culmea culmilor? Cica nu e nimic grav, doar rosu in gat... ciudat! Ciudate senzatii... incredibile! Nu as schimba cu nimic ce am trait azi- noapte! Bineinteles ca am o vaga idee acum de tot ce se petrece, dar ca sa fiu si mai sigura, am intrebat si, spre bucuria sufletului meu, asa mi s-a raspuns:

Un om cu o palarie fistichie de matase, infofolit contra frigului, infrunta o furtuna

Traiesti o perioada de greutati si neplaceri, si esti incapabil sa eviti dificultatea. Nu tu esti problema, ci doar momentul este dificil. Trebuie sa dai dovada de hotarare, incredere si speranta in viitor, caci asta ii va incuraja pe cei din jur.

Echilibrul interior este mai important decit aparentele exterioare. Infruntarea unor emotii furtunoase. A-ti croi drum printre dificultati. A fi pregatit pentru vremuri de furtuna.

Negativ
A nu dori sa-ti arati adevaratele sentimente, afisand o imagine "superficiala" de tarie.

O examinare a initiatilor in sanctuarul unei societati oculte

Poti gasi ca esti judecat de catre cei superiori tie. E greu de vazut ce anume le da dreptul sa te judece, dar aceasta este natura avansarii in rang.

Incercarea la care este supus orice initiat pentru a intra in domenii superioare de existenta.

Negativ
Refuzul sfaturilor. Aroganta. Oameni care zic: "Ti-am spus eu!"





Incep sa ma prind tot mai tare de trickul viata/ vis ... Acuma chiar am chef sa recitesc Bartho Todol :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu