Un sclav, printr-o interesanta asociere de imprejurari si purtand o masca a soarelui pe fata, decide sa ia niste decizii mai nebunesti.
- Tu trebuie sa traiesti! ii spune el- purtatorul mastii soarelui- celei care e pe cale sa-si tradeze regele. Si astfel regele e ucis de acest sclav purtand o masca care nu-i a lui, dar care-i vine bine. Oare de ce trebuie sa moara acest rege care-i asigura fetei luxul si bunurile materiale?! ... Interesant simbolul aruncarii hainelor! Hai sa ne imaginam ce-o sa inteleaga acel deget aratator din acest simbol. Mi-a mers la inima modul in care s-a gandit regizorul sa ne infatiseze acea mana aurie si acest deget aratator. Caci da, este o mana aurie, chiar este! Si mai interesant faptul ca acel deget, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa cada. (Un caz fericit in aceasta poveste!) Si frumos cine alege sa reteze acest deget. Dar interesant si in mana cui este aceasta mana aurie: tocmai in mana acelui personaj negativ care inca din copilarie poarta trauma neincrederii in celalalt. Copilul care, din pacate, n-a reusit sa ierte! Cel care nu mai poate avea incredere in oameni.
Se spune ca daca pui intrebarile potrivite, ai gasit deja raspunsul pe care il cautai. Ma intreb, oare decizia sclavului de a o salva pe fata ar putea avea vreo legatura cu masca si misiunea careia accepta sa i se supuna?! Ce-i cu masca asta? O fi regizorul asta asa tembel incat sa puna o masca in filmul asta asa, aiurea? Intreb si eu... ca un scarabeu...
- Stii mereu cum sa ajungi la stele... esti nemilos... Niciodata nu ar trebui sa mori pentru altii, pentru ca tu esti mult mai nemilos decat mine.
Na, asta-i momentul ala magic care ar putea sa trezeasca ceva interesant in propriile constiinte adormite- in cazul in care le mai ascultam. Aici e o vorba de-o fapta din aia care cantareste cat zece mii de cuvinte. Ce sunt toate nebuniile astea?! De ce castiga filmele astea la Cannes? Sa existe oare, dincolo de aceste povesti si mituri, adevaruri care se cer a fi (re)descoperite?!
Ma gandesc acum ca, daca in teatru am putea spune ca personajele isi aleg actorii, si in acest caz am putea spune la fel: masca isi alege purtatorii. Dar si purtatorul alege daca sa i se supuna sau nu! Dar e oare vorba doar de o supunere? Sau e ceva mai mult decat atat? Sa fie oare vorba de cel care alege sa asculte de propria intuitie? Un soi de supunere, liber fiind?! Cum ne mai incurcam de cuvinte... Caci iata, cel ce poarta masca soarelui alege sa faca lucruri mai rebele din fire, mai putin rationale si care capata un sens doar in final. Pana spre final, totul pare a fi un dezastru, nu-i asa? Aproape ca ai fi tentat sa spui ca toti si-au aflat moartea, dar uite ca nu-i asa. (Re)gasesc viata tocmai rebelii, femeia care a tradat un rege si sclavul care a ales sa o salveze. Dar sclavul e un sclav doar in aceasta lume, el are alte radacini acolo, in cer. Poate de aceea el poate sa ii ofere "tradatoarei" sansa unei noi vieti. Dar nu inainte ca acest sclavul sa-si afle si el moartea iar printul care revine la viata sa aleaga sa-si puna pe el o anume mantie. Mai ca-ti vine sa te intrebi ce-i cu mantiile astea de apar peste tot: si in Stapanul Inelelor, si in Hobbit, de Cenusareasa nici nu mai vorbesc...
Filmul este o minunata poveste care vorbeste despre o anume intalnire. Despre o taina. O taina care are loc intr-o odaie secreta din suflet. Si care ne reaminteste MINUNATUL indemn: FII TU SCHIMBAREA PE CARE VREI SA O VEZI IN LUME!
Jung ar fi reusit sa scrie mai bine despre acest film. Eu as incheia asa:
- Ai mare incredere! Chiar esti de pe Taramul Inzapezit!
Merita sa ne amintim si ce sarbatoreste Biserica in aceasta duminica!
Asa, sa fim nebuni pana la capat!
O duminca minunata va doresc, din suflet!
"CAND NU TE AMENINTA NICIO PEDEAPSA, NU SIMTI NICI BUCURIA EVADARII""
Kobo Abe, Femeia Nisipurilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu