sub aripa pulsului

se ia un gand din vazduhul adanc-

se asculta cu atentia vulturului soaptele lui

se cioplesc colturile veninoase

si se pastreaza un bob din veninul vindecator al celui dintai sarpe.

i se da o forma gandului

o forma imprumutata de la pasarea cea maiastra-

se coboara gandul in inima

se scalda gandul in focul pulsului 

apoi se zice de trei ori:

ptui! ptui! ptui! nimeni sa nu te deoache!

esti maiastru, gandule, 

zboara linistit in lume si nu te inspaimanta prea tare

de ochii care vor sa te sfarme-

nimeni nu se va atinge de tine

cata vreme vei pastra aprins rugul inimii.

se rosteste intentia zborului pe gandul slefuit

pana cand gandul va deveni una 

cu CuVantul.

apoi se iese in lume-

se privesc cu ochiul stang fiintele drepte

pana se inclina fiinta din prea incrancenarea conservatoare

inspre arzatorului dor al copilariei geniale

de la nastere nascut stang.

se apleaca capul in partea stanga
pentru a se inalta spre cerestile graiuri emisfera cea dreapta

care nicicand nu va accepta sa fie sluga.

abia atunci poti sa-ti deschizi gura

caci de-abia atunci din ea va tasni cantul cel mut al pasarii maiastre

fiecare aripa cautand cate-un culcus in cate-o inima 

care pregatitu-s-a mai dinainte sa-si primeasca

aripile pe dinauntru.

daca insa ieslea inimii

nu va fi curatita inainte de venirea pasarii zborului-

daca inima e inca locuita de preaplinul umbroaselor fiinte ale vazduhului

va pleca maiastra catre alte inimi-

pana-si va gasi ingerimea salajul

unde sa-si poate deschide aripile si acolo sa-si ascunda capul 

sub aripa pulsului 

si-apoi

 sa se odihneasca.