Aceasta postare se adreseaza numai acelora care isi doresc sa paseasca in Noul An oleaca mai responsabili fata de neam, familie, semeni, frati, straini, eretici, pagani, pacatosi si rautaciosi de toate soiurile si felurile. Eu cred ca am sa ascult aceasta conferinta pana cand am sa pricep si in somn ca de raul pe care-l VAD in jurul meu, in viata mea, in fratii mei, in semenii mei- nu e nimeni vinovat, in afara de mine!
Avem mult de munca la noi insine, dragii mei.
Cine are urechi de auzit, sa auda!
"Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca nimeni nu ne poate face niciun rau.
Si ca nimic nu ne poate face rau. Si spunea el mai departe ca raul vine din raportare. Ca raul din afara sau binele din afara nu ne patrunde magic, nu vine peste noi si intra peste noi in mod automat, fara noi. Si daca exista rau in noi, raul acela nu-i un transfer din afara in interior, ci este o realizare: raul nostru, raul din sufletul nostru ii produsul nostru, noi il producem. Raul altuia ii produsul lui. El nu se transfera la mine.
Eu pot sa accept raul din afara si plecand de la el, sa-l activez pe al meu si sa produc, sa produc. Dar nu-i un transfer de rau sau de bine, ci se produce inauntru. Si-atuncea, totul tine de raportare. Noi putem, prin credinta, sa introducem numai lucruri pozitive inauntrul nostru, numai lucruri bune, chiar daca din afara ne vin si bune si rele. Asta-i un lucru extraordinar. Treaba nu este sa ajungi undeva unde sa nu mai fie rau. Exista rau peste tot. Sunt demoni si la manastire si vin sa-ti faca rau. Deci nu poti sa scapi! - sa existi undeva sa nu mai fie rau deloc in afara ta si ai scapat! Nu asa se scapa!
Ci printr-o raportare suprarationala, o raportare duhovniceasca la exterior poti sa convertesti totul in bine.
Hai sa va dau un exemplu: proorocul David, cand a fost dat jos de pe tron de fiul lui, Abesalom, a ramas cu o armata mai mica, cu conducatorul oastei lui Ioab si mergeau, se retrageau. Au trecut pe langa casa cuiva si acel om care locuia acolo a inceput sa il huleasca, sa vorbeasca urat la adresa lui David. Si atunci Ioab, conducatorul oastei lui i-a zis:
- Porunceste sa ma duc sa-i tai capul! Cum vorbeste el asa cu regele lui Israel?
Si David a zis:
- Nu, lasa-l, ca pentru pacatele mele i-a poruncit Dumnezeu sa ma huleasca!
Deci vedem doua tipuri de raportare: a lui Ioab- rationala, critica si a lui David- suprarationala, prin credinta duhovniceasca! Si cum el a intors acel rau in bine! Plecand de la raul ala si raportandu-se asa, suprarational, duhovniceste, el a inceput sa-si vada pacatele, sa intre in sfera pocaintei, sa se caiasca pentru pacatele lui si sa se inalte! Deci iata raul din afara cum s-o transformat in bine in launtrul lui. Pentru ca s-o raportat duhovniceste la el.
In schimb nu s-o-ntamplat acelasi lucru la Ioab- care s-a raportat rational.
Deci, dintr-o raportare duhovniceasca la tot ce te-nconjoara, poti sa intorci totul in favoarea ta. Totul iti pooate deveni mantuitor daca te raportezi duhovniceste. Deci asta presupune credinta, asta presupune relatia cu Dumnezeu. Deci iata cum putem sa intoarcem totul in favoarea noastra. Si daca ceva din afara totusi ne vatama, ne face rau launtric, asta inseamna ca nu ne-am raportat cum trebuie la realitatea respectiva sau poate ca avem corespondent inauntrul nostru cu raul din afara. Si raul si binele din afara trebuie sa gaseasca corespondent in noi ca sa ne influenteze intr-un fel sau altul. Daca nu exista acest corespondent nu ne poate influenta. Deci iata: curatirea vietii noastre si raportarea noastra duhovniceasca la tot ce ne-nconjoara intoarce totul in favoarea noastra. Zicea Avva Antonie ca de la aproapele vine si viata si moartea.
Si am putea spune ca viata si moartea vine din noi, dar intr-adevar, prin aproapele. Dar tine de noi asta. Deci tine de noi ca sa vina Viata de la aproapele sau sa-mi vina moartea de la aproapele. Zicea el... pentru ca daca il dobandim pe fratele, pe Dumnezeu il dobandim si daca gresim fratelui lui Dumnezeu gresim. Deci ce-l face pe aproapele mantuitor pentru mine sau distrugator? RAPORTAREA MEA.
Iar ca eu sa am mereu o raportare duhovniceasca- o raportare care sa converteasca raul in bine, raul cel din afara care vine spre mine sa-l converteasca in bine, asta inseamna ca eu sa fiu mereu intr-o lucrare de convertire, de sfintire si de indumnezeire.
Parintele Iustin Miron, Manastirea Oasa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu