un fel de cersetor in visul tau

poem dedicat hobbitului

te-am visat.
sau poate tu esti cel ce m-a visat.
cred ca ne-ai visat pe toti cand cazusesi obosit printre talhari
ne-ai visat asa cum nimeni inaintea ta n-a indraznit a ne visa.
ne-ai visat buni, blanzi, darnici, iertatori
ne-ai visat chiar si al iertarilor dor.
si desi nu mai stiu in al carui zbor al visului suntem
as vrea sa cred ca am ales candva, demult
 sa fiu un fel de cersetor
in visul tau...

coborasesi, murind intr-o intunecime adanca

un loc in care si eu coborasem candva-
numai ca tu ai avut viata in tine
si rand pe rand, ne-ai aprins inimile celor ce te-am stiut
adevarat.

poate ca ai luat niste unde-gand, m-am gandit-

poate ca ai impletit parul timpului in mai multe spice-

poate ca de aceea in teasta m-a strafulgerat un suspin

poate ca te visez- mi-am spus

poate ca te visez cand, de fapt, sunt de mult ferecata intr-un rece mormant.
dar apoi am auzit sfanta toaca batand:

era inima-mi din mormant-
era vie fiindca tu-  in visul tau bland
ne-ai vazut pe toti buni si ne-ai inviat
rand pe rand.

ce bucurie sa te pot imbratisa si in afara mea!

ce bucurie a visului- sa pot pastra chiar si in groapa adanca
amintirea vie, gingasa, duioasa, plapanda.
pesemne ca aici, in groapa, imi bate inima ta
cum altfel s-ar putea explica ca inca te mai pot visa
dupa atatea rataciri prin haita flamanda?!

sa fie oare, groapa mea- tarana ta?!
e visul meu parte din steaua ta?!
e visul meu realitatea ta?!
e visul tau realitatea mea?!
e groapa mea pamantul tau?!

e gandu-ti
scriitura mea?

****************

am pasit cu sfiala in acea intunecime carunta

mai erau acolo cativa prieteni comuni

dormeau acolo, erau bine, pareau odihniti, 

desi putin cam adormiti pentru vremurile in care traim-

tu plecasesi iar inaintea mea...

ne vedem atat de rar-
o data la noua ani-

si uite, pe peretele camerei tale ai desenat o floare

si era acolo o dedicatie pentru celalalt:

RIP, LAURA!

desenasesi floarea iertarii-

stiam pur si simplu ca e floarea iertarii
desi nu stim niciodata cum se face ca stiam.

as fi vrut sa plang o zi, sau doua sau noua

dar atunci un gand mi-a soptit despre o alta amintire pe care sincer,
n-am de gand s-o arunc in aceasta lume infulecatoare de perle.
e-o amintire atat de frageda si vie
incat am sa aleg sa o pastrez a fi  cea mai de suflet 
taina-a mea.

eram deja nascuta si poate n-ar fi trebuit sa-mi amintesc

insa mi-am amintit ce n-ar fi trebuit sa-mi amintesc
si poate ca amintirea asta inca vie
e singura ce m-a tinut de fiecare data-n Viata
cand m-am prabusit ca fulgerul
in lagarul fiintei.

~Ramai in Pace, LAURA~

si poate ne vom intalni si noi mai des!

Nu stiu ce vreau. sau STIU. sigur ca STIU:

as vrea sa pot sa cred ca esti mai mult

decat un vis de-al meu.

si NU! nu am sa tac.
pentru ca chipul tau e-n fiecare chip pe care-l pot vedea
cand pot sa-L vad pe El in chipul tau,
 in fratii mei, in Steaua Stelelor-

in inima cea vie-a fiecaruia.


**********************************

"L-am cautat pe Dumnezeu si nu L-am gasit, m-am cautat pe mine insumi si nu m-am gasit si cand l-am cautat pe fratele meu i-am gasit pe toti trei." Parintele Pantelimon