poate ca dormi si ma visezi

ca o duminica a sufletului meu

ma intorc acolo unde cuvintele se aprind rand pe rand

ca niste stele clipind la vederea unei gratii 

strapunse

poate ca dormi si ma visezi spre adancul marii pasind-

poate ca dorm si te visez invocand numele lui Hristos, in sfarsit-

plutind apoi pe brate invizibile, gata sa te cuprinda

ori de cate ori umbrele te-or povatui a cadea 
ori te-or indemna a fugi.

se cade mai usor in gand decat in fapta!

dar maini de lumina tesute din duhuri pure de sfinti

ne vor prinde, cazand si ne vor sopti si ne vor raspunde-

pentru ca ei au probat caderile far' de sfarsit- 

apoi insasi arhanghelul a grait:

nu va temeti! nu va temeti! 

caci vestea e buna!

apoi au venit ploile si Sfantul Ilie

prin dreapta sa manie ne-a povatuit.

(am aflat si eu asta de la niste talhari asezati la dreapta, pe cruce

cand corbii te privesc c-un ochi gata sa te-nspaimante

tu intoarce-te inspre tine si asculta indemnul

inteleptului, despovaratului Copil)

iti trezeste inima Copilul 

pana vede dincolo de ghimpoasele maracini

povestea tanjirilor sufletului tau chinuit 
de atatea si atatea intentii bune

.................

cand ne prabusim, 

nici o minune din atatea minuni

nu ne mai recunoaste chipul cel inasprit-

cand ne prabusim, 

nu ne mai sunt alaturi decat cei care-au probat, inainte de noi

zona interzisa a asprelor ganduri tesute.

de acolo, de pe taramul inzapezit-

ei, fratii tai adevarati, cu ochii deschisi spre ale tale doruri cernute

te vor striga iarasi si iarasi pe nume 

pana cand iti vei aminti:
SI-TI VEI AMINTI-

ca aruncandu-te candva in lava din vulcanul fiintei-

un dor a ramas pururi nestins

si-atunci

ca o duminica a sufletului tau

te vei intoarce acolo unde cuvintele se vor aprinde rand pe rand-

acolo unde cerul si pamantul dansa-vor impreuna

pe-o muzica ce ne va aminti 
gandul unui gand negandit:

Lumina lumineaza-n intuneric

si intunericul n-a biruit-o!