 |
in padurea ielelor
in dansul ideilor
un amarat visandu-se mag
a intrat.
de dansul lin al unei iele
tip til s-a apropiat
insa gandul sau
nu era prea curat.
si ideea l-a luat
si l-a azvarlit
pe o culme-nalta
unde bietul amarat
se viseaza sfant.
din degetul aratator
si-a sculptat un baston
cu care arata
catre toti neputinciosii.
unul bea prea mult
pentru ochiul lui de sfant
altul fumeaza- destul de rau!
pentru maria sa, sfantul erou!
daca degetul lui aratator n-ar mai fi
lumea- intr-o clipa- s-ar prabusi
ca asa-i in lumea lui, nu poti fi om
trebuie sa fii mai ales ce nu esti
sa te poata tolera
minunatul domn.
linisteste-ti o clipa ochiul nervos
si mai bine fii ca noi, pacatos
si-ai sa vezi ca ielele nu-s asa cum le crezi
e doar ochiu-ti bolnav
de le vezi cum le crezi.
in somnu-ti adanc, adormit
ai visat ca elfii-ar fi usor de pacalit
insa esti departe de adevar, dragul meu,
nu ii poti cumpara cu o suta de lei
nici sa vrei!
si sa stii, e firesc sa fii frustrat
ca ielele, frumoasele, te-au cam refuzat
insa pe cuvant, asta nu-i un motiv
sa continui sa fii un mojic.
eu, sincer, cred ca te-ai indragostit
amaratule, de propriu-ti chip
si-ai uitat ca un sfant nu-i un sfant
ci cel care aflat-a candva despre sine
ca e cel mai rau si mai pacatos om
care-a existat pe pamant...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu