miercuri, 19 noiembrie 2014

sinceritati

Inei, care m-a imblanzit

Am incercat, pe cuvant, 
sa-mi imaginez omul ca o frunza-n vant
insa deodata s-a trezit in mine un arbor batran
care m-a intrebat:

- Ce vrei sa faci, ma, cu fruntea asta a ta?
vrei s-o aduci la viata sau vrei s-o tooot tii 
in amintirea unei caderi de stea?
Tu nu intelegi ca te-ai nascut in primaveri
cand copacul se trezeste 
la viata?

.............................

Am incercat apoi sa mi-l imaginez 
pe om vulnerabil in raport cu cerurile inalte
insa un glas mi-a strigat desteptat:
Cerurile se iau cu asalt
si doar cei indrazneti le-au cucerit!

...............................

- Bine, mai, am intrebat, 
da ce-i cu frunza asta-n vant?
Vreau sa stiu ce-i cu frunza asta-n vant
ca ma tot bate careva la cap si nu pricep,
pe cuvant.

- Poate ca cineva te viseaza frunza in vant, mi-a raspuns.
Poate ca cineva te viseaza vulnerabil, mi-a raspuns.
Poate ca cineva se viseaza pe sine 
intr-un vis al visului-
mi-a raspuns.

- Si ce sa fac, ce sa fac cu asta
Nu vezi ca nu mai vreau sa supar pe nimeni
nu vezi ca nu vreau decat sa fiu si eu ce sunt -
fara sa supar pe nimeni?

- Tu sa fii ce esti si atat, ai inteles?
Tu sa fii in masura in care ai fost gandit,
ai inteles?

- Si ce sunt, am intrebat, ce sunt?
Sunt frunza, sunt piatra, sunt arbor, 
sau poate noroi? 
Bube sau mucegai sunt?

- Tu te-ai nascut om, ma, te-ai nascut om.
Atunci sa traiesti si sa mori ca un om, ma,
nu ca o frunza, nu ca un noroi
ci ca un bulgare de lut 
in mana Olarului celui mut

Fii toate astea rand pe rand
cat sa intelegi care-i rostul lor-
dar sa mori, sa traiesti si sa te nasti ca un om 
ca nu esti inger, ma,
ai auzit?

- Am auzit.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu