 |
| Inei, care m-a imblanzit |
Am incercat, pe cuvant,
sa-mi imaginez omul ca o frunza-n vant
insa deodata s-a trezit in mine un arbor batran
care m-a intrebat:
- Ce vrei sa faci, ma, cu fruntea asta a ta?
vrei s-o aduci la viata sau vrei s-o tooot tii
in amintirea unei caderi de stea?
Tu nu intelegi ca te-ai nascut in primaveri
cand copacul se trezeste
la viata?
.............................
Am incercat apoi sa mi-l imaginez
pe om vulnerabil in raport cu cerurile inalte
insa un glas mi-a strigat desteptat:
Cerurile se iau cu asalt
si doar cei indrazneti le-au cucerit!
...............................
- Bine, mai, am intrebat,
da ce-i cu frunza asta-n vant?
Vreau sa stiu ce-i cu frunza asta-n vant
ca ma tot bate careva la cap si nu pricep,
pe cuvant.
- Poate ca cineva te viseaza frunza in vant, mi-a raspuns.
Poate ca cineva te viseaza vulnerabil, mi-a raspuns.
Poate ca cineva se viseaza pe sine
intr-un vis al visului-
mi-a raspuns.
- Si ce sa fac, ce sa fac cu asta
Nu vezi ca nu mai vreau sa supar pe nimeni
nu vezi ca nu vreau decat sa fiu si eu ce sunt -
fara sa supar pe nimeni?
- Tu sa fii ce esti si atat, ai inteles?
Tu sa fii in masura in care ai fost gandit,
ai inteles?
- Si ce sunt, am intrebat, ce sunt?
Sunt frunza, sunt piatra, sunt arbor,
sau poate noroi?
Bube sau mucegai sunt?
Bube sau mucegai sunt?
- Tu te-ai nascut om, ma, te-ai nascut om.
Atunci sa traiesti si sa mori ca un om, ma,
nu ca o frunza, nu ca un noroi
ci ca un bulgare de lut
in mana Olarului celui mut
Fii toate astea rand pe rand
cat sa intelegi care-i rostul lor-
dar sa mori, sa traiesti si sa te nasti ca un om
ca nu esti inger, ma,
ai auzit?
- Am auzit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu