mai lasa-ma, rogu-te
cu taratoarea asta a ta...
viseaza-te cum ai chef,
tristule, impovaratule-
da nu-mi arunca mie-n obraz
ca masura omului are vreo legatura
cu halucinatia amarului venin hulpav,
ooo, tristule,
impovaratule.
impovaratule.
si ce daca pasesc
pe meleaguri ghimpate?
ce treaba ai tu
ca pasesc eu pe meleaguri ghimpate?
poti tu simti
sangerarea unei inimi desferecate?!
poti tu vindeca
o rana a prabusirii de dorul Iubirii
celei Necreate?!
ce poti tu altceva sa faci
decat sa te visezi in locul vindecatorului sarpe?
ce poti tu altceva sa faci, tristule, incercanatule
decat sa sadesti visele maririi
sau ale prabusirii
si-apoi, cand Luceafarul noptii renaste
intr-a diminetilor blanda trezie
s-o iei la fuga ca un descreierat
sperand sa-ti speli si tu picioarele
in roua cea vie.
nu-mi mai sopti, rogu-te,
sa fiu taratoare
ca-mi ridic picioarele in aer
ma pregatesc sa-mi iau zborul spre- 'nalt
si cand ai sa te bucuri mai tare
am sa te calc fix pe cap
ca asa-i Scriitura
atunci cand vrei sa faci din femeia surazatoare-
o taratoare!
Sa nu zici
ca nu ai fost
avertizat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu