 |
| daimonului meu, oricare-ar fi el... |
azi noapte a venit iar daimonul meu-
ca un copil a venit, tremurand
m-a trantit cu putere la pamant
si ne-am jucat de-a lupta o vreme
el tragea de sufletul meu
in patru parti impartindu-l
intinzandu-l cam cat sa cuprinda
intreaga lume cu sufletul meu-
daimonul meu.
ma zbateam sub povara bratului sau
el radea in hohote:
stai locului, mi-a zis.
stai, ma, locului!
de cand te-ai nascut ma tot lupt cu tine
iar acum, ca mi-ai imblanzit buzele si parul de vant
n-ai putea sa stai si tu locului
si sa nu-ti tot zburzi mintea asta a ta catre nefire?
e obositor, pe cuvant!
n-ai putea sa-ti vezi si tu de nastrusnicul vis
si sa nu mai iei in seama
guraliva fire?
n-ai putea, ma, sa stai si tu o clipa locului
cat sa te sarut pe buze
si cat sa-ti intind fiinta asta tampa a ta in cele patru zari
cat sa cuprinda marginile,
pamanturile?
-pentru ce tampa, iar-
pentru ce iarasi tampa?!
razand mi-a raspuns daimonul meu:
tu crezi ca esti unu
tu crezi ca esti doi
tu crezi ca esti trei sau patru
sau unsprezece
sau treisprezece
dar uite,
eu am venit sa-ti intind sufletul in cele patru zari
sa-ti re-amintesc ca esti
tot ceea ce nu stii despre tine ca esti-
de asta am venit!
asa ca stai, ma, o clipa, locului!
apoi m-a sarutat pe gura daimonul meu
si toate salbaticiunile pamantului
s-au trezit la viata intr-o clipita:
"leii, vulturii si potarnichile, cerbii cu coarne inramurate
gastele, paianjenii, pestii cei tacuti ai apelor, stelele de mare
si cele ce nu puteau fi vazute cu ochiul liber
intr-un cuvant, toate vietatile"...
s-au trezit la viata, pe rand, fiecare.
schimbul atomilor!
mi-a spus daimonul meu
imparatia vointei universale!
apoi ne-am trantit pe spate,
razand in hohote eu si cu daimonul meu
apoi a cantat cocosul,
dar nu de trei ori
si se facuse dintr-o data
lumina.
cat de frumos :)
RăspundețiȘtergereSpeelee drag. Incurajarile tale... :)
RăspundețiȘtergere