pana astazi am tot incercat
sa fac pace cu oamenii, Doamne-
sa le explic, sa le spun ca nu esti rau intentionat-
ca teatrul oglinzilor e mereu atat de aproape
incat ne privim chipul reflectat de parca-am fi niste straini
gata sa ne pregatim arcurile-
pana la ceasul acesta tarziu m-am tot straduit sa le spun
ca adevarul nu poate fi ascuns in paloare-
si deodata tristetea mi-a invadat sufletul
si umbrele au prins iarasi contur
s-au pitit dupa mestecenii sufletului
gata sa arunce cu bulgari de foc
fiecare-
apoi mi-am amintit de vremea
cand manam cerbii sa se adape din patima sangelui meu
totul era simplu pe-atunci-
ma asezam pe iarba, in genunchi
si nu mai auzeam decat greierii, pasarile, vantul si Cuvantul Tau-
Doamne.
in toate Te pitesti
in toate Te ascunzi
atat de bine stii sa faci asta
si cand, in sfarsit, incep sa Te vad si sa Te aud
oamenii isi incovoaie spranceana..
vorbele lor- grele- ca niste lespezi ghimpate-
pregatite sa intre in al penelor dor
cat pe ce sa-mi fure al diminetilor zori.
mi-a luat multa vreme
sa inteleg de ce faci asta
tocmai cu cei care Te aud.
Doamne-
astazi nu mai vreau pace cu oamenii
astazi vreau sa fie totul asa cum vrei Tu!
stiu
stiu ca ai sa aduci pace cand e vreme de pace
si ca razboiul tot Tu il starnesti si-l aduci.
imi amintesc de zilele cand faceam cu saptamanile curatenie-
muzica canta incurajator
si eu ma jucam de-a fata care invata sa faca ordine.
treceau saptamani intregi pana ca eu sa-mi aranjez toate insemnarile
caci mereu imi pierdeam cate o zi intreaga
recitind ce-am facut asta-vara.
afara ploua, tuna sau iesea soarele
dar in lumea mea, in lumea mea
in toate visele pe care le-am notat
in toate intalnirile onirice
in adancul in care uneori s-au cufundat:
soarele, stelele, ingerii-
in lumea aceea era altceva.
un altceva de care astazi mi-e dor.
acolo nimic nu e schimbator
acolo caprioarele sunt doar caprioare
si nimeni nu a invatat sa fure chipul lor
ca astfel sa-si ascuta mai bine ghearele.
Doamne, stiu-
am vrut sa tin cu forta- in viata mea- oameni
si uneori inca mai vreau
dar astazi
in mainile Tale imi pun sufletul si Te rog:
ia sabia in mana Ta, fara teama s-o iei
promit ca n-am sa-mi pierd nici cumpatul si nici mintile-
taie, din radacina sa tai
tot ce vrei.
fa curat in gradina minciunii
caci nu mai pot suporta maracinii-
si iarta-ma ca de cateva zile iti tin Sfanta mana
si duc cu Tine o lupta mai mult decat tampa; cu Tine-
Sculptorul templului meu.
ia dalta in mana Ta Sfanta
ia-o si loveste atat cat crezi ca poate un suflet rabda-
am sa tac, promit c-am sa tac
caci vreau sa ma intalnesc de-acum cu cei dragi doar acolo,
in inima Ta.
ia sabia, Doamne
si fa ce trebuie sa faci!
si iarta-ma ca iarasi m-am pus impotriva.
ia dalta
si darama o data templul cel vechi
caci numai Tu ai puterea de-a ridica pe cel nou
intr-o clipita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu