joi, 3 iulie 2014

in tara aspra a minunilor


omului albului Ionut

voua, cainilor 
credinciosilor care va trageti din lup- 
dar ati ales sa slujiti omul, 
nu haita-

voua, pacatosilor
care ati invatat sa va priviti sufletul la microscop
in timp ce toti inteleptii acestei lumi
nu-si mai vad nici macar 
lungul nasului-

in barca voastra vreau sa trec
cainilor, pacatosilor-
primiti-ma, primiti-ma si n-o sa va para rau
ma doare stomacul de la atata cruzime
si vorbele mele goale ma dor mai mult ca oricand
caci nu vadesc nicio fapta, nici una.
ce dar! ce paradox!
sa te poti vedea la un asemenea microscop
nu pot sa scap nicicum de aceasta oglinda, de aceasta pacoste-
astazi e peste tot!

primiti-ma la voi, 
cainilor, animalelor, fratilor de pretutindeni
primiti-ma si ajutati-ma sa ma redescopar dincolo de aprigul sange
acolo, unde degetul aratator, nasul ascutit, 
trufia sau privirea piezisa a fiarelor
nu ma poate ajunge

acolo, cu picioarele desculte si cu genunchii goi
vreau sa invat de la fluturul albastru 
pe care l-am vazut intr-o dimineata senina
sa-mi inchid aripile si sa ma transform
intr-o molie plina de tina

invata-ma, 
invata-ma arta ta, albastrule flutur
cum te tineai cu piciorusele tale de floarea aleasa
si vantul nu reusea sa te arunce in gol
iti inchideai aripile si nimeni nu-ti intuia praful cel auriu 
erai atat de cenusiu si de comun pe din afara
ca nu te mai baga nimeni in seama-

nimeni nu se mai gandea 
cum sa te prinda si sa-ti infiga un ac cu gamalie
in aripioara cea aurie

si-ti dezveleai minunata faptura
numai cand raza din cer cobora-
caci soarele insusi
in aripa ta aurie
se oglindea.

invata-ma, invata-ma, fluture drag
sau roaga-L, mai bine, sa ma preschimbe intr-un gandac
nu am experienta necesara 
pentru a face fata atator invinuiri
si acuze.

vreau sa fiu mai bine un caine-
numai sa se linisteasca o data aceasta lume!

Nosce te ipsum! Nosce te ispum!
naroada fata, naroada fata-

de indata ce-am parasit caprioarele si cerbii
si am revenit in lumea mea, lumea noastra-
nu mai pot auzi nici un cantec de suflet
in schimb simt haitele, 
pregatite iarasi sa ma inhate 
intr-o secunda.

si daca n-ati fi voi -
cainilor, animalelor, norilor de pretutindeni
tapilor ispasitori-
sa ma invatati coborasul cel lin
fara prabusiri, fara graba
aproape ca aripa grea 
mi s-ar frange.

asa ca pe voi-
cainilor, animalelor,  norilor de pretutindeni
va rog sa ma primiti in ceata voastra
vreau sa fiu o faptura peste care Sfintii vegheaza-
nu mai vreau sa fiu nimic altceva
decat umbra care alearga cu cerbii si cu caprioarele
care se bucura, care danseaza.

toti inteleptii lumii
plece de la mine:
nasurile ascutite-
privirile piezise- 
si lipsa compasiunii.

ramana nebunii-
iubitorii Cuvantului
animalele si copiii
de pretutindeni. 

Vantule-
Cuvantule-
auzi-ma

si indura-Te!



2 comentarii:

  1. Multumesc din suflet draga La(u)ra! O sa fiu intotdeauna acolo unde esti si tu...in lumina care strapunge intunericul. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. stiu asta si iti multumesc! Doamne ajuta, acolo sa ne regasim cu totii intr-o buna zi. Sa ai un An Bun si rodnic, dragul meu.

    RăspundețiȘtergere