Mi se tot intampla, cam de un an incoace mult mai evident si din ce in ce mai des, ceva extraordinar... dar nu asa, la intamplare, cu oricine, numai cu anumiti oameni, care, majoritatea, sunt la km departare! Mi se intampla sa ma "bantuie" un subiect, o idee, o pilda, o povata, un citat, o melodie sau ceva de genul asta si sa realizez, la cateva zile, ca "anumiti" oameni, cu care nu am discutat pentru ca fie nu ne cunoastem personal decat prin bloguri, fie eu ii stiu pe ei de la TV sau le citesc articolele, sa vorbeasca in aceeasi perioada fix de aceasi pilda sau aceeasi idee care pe mine ma bantuie! Asta m-a bucurat tare mult, cu ocazia asta ma prind si eu cu cine sunt conectata mai puternic si ce mai am de invatat despre mine, desigur :)
Vai, aveam atata nevoie de acest semn, in ultimul timp m-a bantuit foarte tare pilda lui Iov, am simtit ca Dumnezeu si-a intors fata de la mine doar pentru a-mi oferi toata increderea Lui, dar a fost foarte greu! Nici un semn, ma obisnuisem cu ele cum te obisnuiesti cu aerul ce-ti patrunde firesc si simplu in plamani, si deodata, nici tu respiratie, nici ajutor, chipurile!
Atunci mi-a rasunat, ca un ecoul in cap, pilda lui Iov si asta mi-a dat multa putere, chiar daca timp de o luna nici respiratia nu mai era ceva ce meritam, nici Lumile Din Inalt cu care m-am obisnuit atat de repede, nu mai pareau a fi la locul lor! Bineinteles, stiam ca ele sunt tot acolo, dar sentimentul acela de ratacire, de neajutorare, de abandonare si chiar renuntare era infiorator! Ajutorul a venit, totusi, macar prin carti!
Departe timp de o luna de net si de altele, mi-au indreptat privirea spre minunatul Tolstoi pe care numai ce il citisem azi vara, dar, na, te poti impotrivi indemnului? Si iata-l pe Levin, unul dintre personajele in care ma regasesc eu cel mai mult din Karenina (da, e barbat si ce daca? :) ) si minunatele lui revelatii din finalul romanului, care ma fascinasera si azi vara dar nu la banuiam atat de clar "mesajul". Pacat ca nu am cartea aici, as fi transcris un capitol, cel putin :)) Atunci am inteles ca toate lumile sunt la locul lor, in ordine si in pace, doar noi suntem cei care ne transformam... mai o purificare, mai urcam o treapta, si inca una si inca una! Apoi trebuie parca sa te obisnuiesti nu noua treapta urcata- Nu vreau sa cred ca e vreme si timp destul sa mai coboram :) Si atunci am inteles ca lumea si Lumile Superioare sunt asa cum le-am descoperit odinioara cu ochi curios de copil nou nascut, ca sunt acolo si nu asteapta decat sa ai curajul si puterea sa treci prin suferinta cu bucurie, asa, ca in visul meu, cu convingere si credinta :) Sa ai incredere in botezul Focului si sa te arunci cu credinta inainte!
Doare? In credinta nu exista durere, asta am invatat din ultimul vis pentru care multumesc in fiecare zi! CE LECTIE, DOAMNE! Am spus mereu ca unul dintre cei mai frumosi ani din viata mea a fost 2007- un an extrem de greu pentru mine! Dar minunat, in acelasi timp! Dar ce am simtit in perioada aceasta nu am mai simtit niciodata! Atat de mult m-am gandit la Iov... bineinteles ca nu ma compar cu el, dar si in cazul meu, asa, de muritor pacatos, tot ce am construit in 2009 s-a daramat, tot! Veti spune: pentru ca nu era drumul tau! Dar cine stie asta? Cine stie ce revelatii am avut eu cu aceste drumuri si cata fericire mi-au adus? Nu stie nimeni, in afara de mine! Si totusi, nu s-au implinit, precum in Manastirea Argesului... poate de-acum in colo, daca m-am sacrificat :) Dar, sincer, nu astept nimic, in afara de ce trebuie sa vina! Am mare incredere in asta, mintea mea de muritor ce ar putea sa ceara? Atat de multe lucruri am primit, n-as fi crezut, pe cand citeam Bartho Todol, ca voi stinge durerea in vis asa, fara exercitii de luni de zile sau chiar ani! Sincer, n-as fi crezut! Bine ca a crezut Fiinta din lautrul meu, pe ea ma bazez mereu!
... Dar vedeti voi, aici e marea LUPTA! Primesti semne, si totusi drumul nu duce unde vrei! Asta provoaca confuzie... ne lovim mereu si mereu de puterea liberului arbitru, alegem cu totii, nu numai eu, si fiecare alege cum crede si cum simte si trebuie sa ai rabdare, sa zambesti si sa respecti alegerea fiecarui "derbedeu" :) Sa inveti sa-ti porti crucea si sa-ti pastrezi credinta, mereu si mereu!
Eu nu pot sa ma indoiesc, asa m-am nascut! Asa au aparut si Ingerii in viata mea, pentru ca am crezut mereu in ei, cumva, ca un somnambul ... era cineva care imi tot "soptea" si eu ma tot incapatanam sa ascult de acel "ceva" mai degraba decat de ratiunea mea! Fericiti cei ce cred si nu vad! Asta o pot spune cu mana pe inima, asa este! Sau, cum zicea profu de actorie, "eu pana nu vad, cred!"
Asa ca , draga Paracelsus, oricare ar fi fost gandul tau indreptat spre Iov, a fost cu siguranta intr-un ceas bun! :) Sa stii ca nu e prima data cand se intampla asta... se intampla de pe vremea cand iti citeam blogul dar tu nici nu stiai ca exist :) Asta asa, ca inca o lectie (pentru mine, desigur)... sa nu uit ca exista atatia oameni cu care suntem legati si facem in fiecare secunda, cu fiecare gand, mult rau sau mult bine!
Astazi am simtit ca aceasta perioada e pe sfarsite! Pentru ca astazi, datorita lui Oreste, caruia ii multumesc pentru minunata emisiune de vineri (am vazut astazi reluarea), am inteleg inca o data cum se leaga toate... emotia, copilarie, misterul, Arhanghelul Gabriel! Mi s-a aprins un beculet atat de luminos in suflet incat stiu sigur ca "auzului meu vei da bucurie si veselie". Cata nevoie avea sufetul meu sa mai auda odata de botezul cu apa a lui Ioan Botezatorul si de botezul cu foc al Domnului nostru, Iisus Hristos!
Multumesc, Paracelsus!
Multumesc, Oreste!
Ce bucurie, sa stiu astazi cu atata certitudine ca acum, fix in aceasta clipa, cand sufletul meu canta si se insenineaza, unii dintre cei apropiati sufletului meu vor visa frumos daca dorm, iar altii vor simti o bucurie in suflet pe care nu si-o vor putea explica! Ce bucurie! Ce bucurie! Ei, uite asa ma entuziasmez eu de fiecare data, chiar daca stiu demult lucrurile astea, nu ma pot dezvata inca de obiceiul acesta copilaresc. El zice ca asta e farmecul meu: copilaria si misterul din ochii mei. Asa zice el, cel care este dincolo de ocean dar poate simti atat de multe, cum cei de langa mine, multi, nu pot simti! El zice ca privirea mea spune asta: "stiu un mare secret, dar nu-l spun la nimeni! Cine stie, poate maine, poate maine... " Pentru ca el e una dintre cele mai frumoase, luminoase si senine oglinzi ale sufletului meu! Si pentru ca e incredibil cu ce exactitate simte... si il simt! Da, exista in adancul nostru ceva mai adanc decat noi insine! Si acest "adanc" stie totul despre toate, stie toate drumurile unde duc si vor duce! Omule, daca vrei sa faci ceva important pentru tine fa asta: CUNOASTE-TE PE TINE INSUTI! Si vei cunoaste intreg Universul si Legile lui!
Te imbratisez, Omule!
Te iubesc, Omule!
Miiinunat... si incredibil... Am luat aseara, dupa ce am vorbit cu tine, Noul Testament sa mai citesc ca sa mai gasesc putina pace. Un anumit pasaj m-a facut sa las cartea jos si sa ma gandesc si am adormit asa. E vorba de "Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc" Atat de mult m-a atins incat m-am si trezit cu gandul tot acolo. Ca sa ma limpezesc si mai mult, am intrat si pe la blogul tau ca n-am mai trecut de mult. Si blogul tau imi vorbeste de botezul cu foc... Colac peste pupaza, pana am scris randurile acestea a inceput "Ave Maria" :)
RăspundețiȘtergereUite ca am ocazia sa-ti multumesc pentru ce scrii, ca "mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim" :) Sunt ca si lavanda scrierile tale, sau ca Mozart, sau ca o primavara (fara astenie), sau ca si culoarea care ti-e si tie atat de draga si de care m-am indragostit si eu in vara asta, mov. Asadar, Multumesc.
:) :) :) tocmai realizez ca iar sunt deschise Cerurile si cad daruri neasemuite de Sus... :) si uite-asa, printre lacrimi, nu pot zice decat: sunt printre oameni, un om binecuvantat! Oriunde ai fi, sa ai o trecere frumoasa si linistita in anul ce vine! Iti multumesc, nu am visat vreodata la asemenea comparatii...
RăspundețiȘtergeresi e o mare bucurie sa te stiu aproape, oriunde ai fi!