Simt ca trec printr-o etapa foarte importanta, poate cea mai importanta...
Azi noapte am urcat pe o scena de lemn... eram cinci fete. A intrat prima, apoi eu, a doua, apoi celelalte trei. Le cunosteam si totusi, azi dimineata am uitat complet cine erau ele. De indata ce am urcat, ni s-a spus: stiti ca va vom da foc, nu? Stiti ca veti arde de adevaratelea pe scena, da? Sper sa nu renuntati tocmai acum- ati fost alese sa fiti sacrificate!
Mi s-a facut frica pret de o secunda, pret de o secunda am simtit ezitarea, apoi frica a disparut si a lasat loc unei increderi depline in aceasta "selectie". In sala era mama si fratele meu care aveam chipurile impietrite de spaima si plangeau inabusit.
Au pus faclia pe mine si am luat foc... inima a inceput sa-mi bata foarte tare, simteam ca va sari din piept; si atunci mi-am AMINTIT si am zis tare, cu toata credinta "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa!" Si nu am mai simtit nimic, decat caldura, o caldura greu de suportat dar fara urma de durere. I-am linistit pe cei din sala si mai ales pe fratele meu care ma privea ingrozit in timp ce flacarile imi devorau intreg trupul: "nu simt nimic in afara de o mare caldura, stati linistiti, calmati-va, nu simt nici o durere!" Si continuam sa spun in gand Rugaciunea Inimii! Cineva s-a apropiat de mine si m-a lovit pe bratul drept... din el a iesit fum cum ies din taciunii incinsi! Parca era o ... ma opresc, parintele Arsenie spunea ca nu e bine sa rostesti acest cuvant! Acum mi-am amintit! I-am spus mamei si fratelui meu sa nu ma uite, sa ma pomeneasca in rugaciunile lor, dar sa fie linistiti, sacrificiul acesta e facut cu toata dragostea si cu toata convingerea... sa dea Domnul sa fie primit!
Apoi s-a facut liniste, mi-era cald, din ce in ce mai cald, din ce in ce mai cald... m-am trezit in camera mea; corpul imi ardea si eu eram fericita, nici o spaima, nici un cosmar! Incredibil sa constat ca visul acesta nu a fost un cosmar, mi-a adus impacare si liniste! Ce sentiment ciudat... paradoxal, de yin si yang, de razboi si pace, de apa si foc, de unire a ceea ce nu poate fi unit si totusi s-a unit! Cata maretie si nimicnicie intr-un singur vis!
De cand ma stiu mi-a fost frica de foc dar, paradoxal, obisnuiam de mica sa ma joc cu el, la propriu. Stateam ore intregi langa soba si priveam jarul cum mocneste pana se umplea casa de fum! Bunica ma mai certa si ma ruga sa inchid usita de la soba! Ce-i drept, sunt si patita, trebuie sa recunosc! Dar e ceva mai adanc, o frica mai adanca... intotdeauna am stiut asta! Si da, frica e legata si de Evul Mediu cel Intunecat si de Inchizitie... E adevarat, m-am aruncat adesea cu capul inainte tocmai acolo unde simteam frica, intuiam de fiecare data ca e ceva de rezolvat acolo! Si astazi, iata, inving una dintre cele mai mari temeri din copilarie, n-as fi crezut vreodata ca voi arde ca o torta intr-un vis si nu ma voi trezi urland in noapte! Astazi stiu cat de mare e credinta in mine! Ce BUCURIE, dupa toata perioada asta in care, sincer, nu prea mai intelegeam pe care drum ma aflu! Si iata de ce nu-mi mai pot imagina viata fara rugaciunea inimii, fara reiki, fara carti si fara vise! :)
"Focul este numit Marele Judecator, pentru ca el desparte ceea ce este demn de a supravietui de ceea ce nu mai este.Focul purificator echivaleaza asadar atat cu sacrificarea, "sacrum facere= a infatui un act sacru" a tot ceea ce, din punct de vedere spiritual, este daunator, inutil, in ceea ce i privste pe om principalul sacrificiu fiind cel al suprematiei eului. Suprematia eului, fixatiile parentale, violenta, desfraul etc. sunt mistuite de focul care preschimba constiinta. De aici, prin proiectie, teribilele "autodafeuri" ale Inchizitiei, dar si "botezul focului".
"CAT DESPRE MINE, EU VA BOTEZ CU APA, SPRE POCAINTA; DAR CEL CE VINE DUPA MINE ESTE MAI PUTERNIC DECAT MINE, IAR EU NU SUNT VREDNIC SA-I DUC LUI INCALTARILE; EL VA VA BOTEZA CU DUHUL SFANTSI CU FOC. EL ISI TINE LOPATA IN MANA, ISI VA CURATI BINE ARIA, ISI VA STRANGE GRAUL IN GRANAR, IAR PLEAVA O VA ARDE INTR-UN FOC CARE NU SE STINGE." (Matei III- 11 si Luca III- 16)
Prin botezul focului se oficiaza purificarea integralaa impuritatilor psihice si fizice, adica atasamentul excesiv al eului de lumea senzuala: puterea, orgoliul, desfraul, egoismul, cruzimea, amagirile si greselile de orice natura. Botezul focului purifica tot ceea ce este omenesc, tot ce implica un sacrificiu insotit de suferinta!...
In alchimie, apa si focul sunt considerate ca ireconciliabile, dar impacarea lor evoca imbinarea fericita a contrariilor. " din Simbologia Viselor
Ritual, Sacrificiu, Foc, Mistuire, Rugaciune, Credinta si Pace!
Frumos vis, ma surpind mereu... si tot mai placut! Doamne Ajuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu