"Lumina lumineaza-n intuneric si intunericul n-a biruit-o!"
joi, 31 decembrie 2009
An Nou plin de Lumina
Cu drag si dragoste, va doresc un An plin de Lumina si Iubire, pace in suflete si in case, bucurii si vise nobile implinite! Lubileah
Unui prieten minunat!
Vreau sa multumesc unui prieten drag, pentru ca mi-a trimis un mail care m-a ridicat direct in Cerurile cele Inalte...
Am ajuns ieri in sibiu destul de tarziu, epuizata si obosita, aproape stoarsa de enrgie! De fapt, parca pe tren am inceput sa ma simt mai bine, parca am reusit sa rup un lant foarte greu care ma tot tragea spre adancuri. In fine, datorita Jurnalului Fericirii m-am linistit destul de mult, dar tot epuizata ma simteam, chiar daca impacata si fericita!
Deschid mailurile, aceleasi mailuri, aproape nimic special... trec la urmatorul si la urmatorul si deodata... Coruri de Ingeri in urechile mele, ca nu pot sa-i spun altfel sentimentului acestuia de Inaltare. :) Un mail care coborase din Inalturi fix in casuta mea inca rece. Un mail care, odata deschis, am simtit ca nu pot sa-l mai inchid si nici nu l-am inchis... la fel si cu linkurile pe care le cuprindea! Le-am lasat deschise pe leptop si asa voi face si in seara aceasta :) Nu am sa spun mai mult, nu stiu de ce, poate e bine poate nu e bine, dar cred ca e o informatie care, cu siguranta, ajunge acolo unde trebuie sa ajunga, Lumina ei albastra si aurie poate sa ajunga si ajunge acolo unde crede ca e inteleasa si primita cu tot sufletul!
Multumesc, prieten drag, ca te-ai gandit si la mine, aveam atat de multa nevoie sa vad ceea ce mi-ai trimis! Pentru ca, o vreme, oriunde intorceam capul nu mai vedeam decat durere si oameni care si-au pierdut de tot bucuria si speranta! Cate lacrimi am varsat in aceasta perioada numai Ingerul meu stie, ce zi incarcata am avut pana cand am deschis acest mail care, credeti-ma, pe mine m-a spalat de toate grijile si durerile acumultate in ultimul timp.
Astazi pot intra in nou an curata, spalata, cu speranta in suflet! Cu o asa de mare speranta, incat ceea ce ieri rezona puternic in mine, astazi rezoneaza inzecit, datorita acestui mail!
Multumesc!
Am ajuns ieri in sibiu destul de tarziu, epuizata si obosita, aproape stoarsa de enrgie! De fapt, parca pe tren am inceput sa ma simt mai bine, parca am reusit sa rup un lant foarte greu care ma tot tragea spre adancuri. In fine, datorita Jurnalului Fericirii m-am linistit destul de mult, dar tot epuizata ma simteam, chiar daca impacata si fericita!
Deschid mailurile, aceleasi mailuri, aproape nimic special... trec la urmatorul si la urmatorul si deodata... Coruri de Ingeri in urechile mele, ca nu pot sa-i spun altfel sentimentului acestuia de Inaltare. :) Un mail care coborase din Inalturi fix in casuta mea inca rece. Un mail care, odata deschis, am simtit ca nu pot sa-l mai inchid si nici nu l-am inchis... la fel si cu linkurile pe care le cuprindea! Le-am lasat deschise pe leptop si asa voi face si in seara aceasta :) Nu am sa spun mai mult, nu stiu de ce, poate e bine poate nu e bine, dar cred ca e o informatie care, cu siguranta, ajunge acolo unde trebuie sa ajunga, Lumina ei albastra si aurie poate sa ajunga si ajunge acolo unde crede ca e inteleasa si primita cu tot sufletul!
Multumesc, prieten drag, ca te-ai gandit si la mine, aveam atat de multa nevoie sa vad ceea ce mi-ai trimis! Pentru ca, o vreme, oriunde intorceam capul nu mai vedeam decat durere si oameni care si-au pierdut de tot bucuria si speranta! Cate lacrimi am varsat in aceasta perioada numai Ingerul meu stie, ce zi incarcata am avut pana cand am deschis acest mail care, credeti-ma, pe mine m-a spalat de toate grijile si durerile acumultate in ultimul timp.
Astazi pot intra in nou an curata, spalata, cu speranta in suflet! Cu o asa de mare speranta, incat ceea ce ieri rezona puternic in mine, astazi rezoneaza inzecit, datorita acestui mail!
Multumesc!
Explicatie catre Myself
Incredibil ce citesc in aceasta clipa:
"Aceasta eclipsa este o continuare a evenimentelor care au avut loc in viata noastra in luna iulie , daca ati incercat sa puneti capat la ceva dar inca nu ati reusit atunci aceasta energie vine sa va ajute sa terminati pentru totdeauna cu ceva din trecutul vostru care va bantuie si nu va lasa sa traiti in accord deplin cu destinul voastru."
Pe mine m-a ajutat tare mult acest articol minunat:
http://adriana-astro.com/
"Incheiem anul 2009 cu o Eclipsa de Luna in Rac gradul 10:14, vorbim de o eclipsa ce se formeaza in faza de Luna Plina in apropierea nodurilor lunare adica, Luna in Rac gradul 10:14 este in opozitie cu Soarele in Capricorn gradul 10:14 iar axa Nodurilor Lunare –Nodul Nord in Capricorn gradul 21:04 in opozitie cu Nodul Sud in Rac gradul 21:04.
Este o eclipsa de Luna asociata cu Nodul Sud lunar in Rac ceea ce arata o intoarcere spre trecut , o accentuare a trecutului nostru , fiind asociata ce mai adesea cu sfarsituri emotionale, pierderi de tot felul, poate lucra ca un “cutremur” emotional atat in bine cat si in rau, poate aduce evenimente dramatice sau poate aduce o oportunitate, o noua iubire, o noua “ relatie”, tot ce hraneste sufletul nostru este energizat in aceasta perioada..
Eclipsele de Luna sunt puternic orientate spre relatii , crize in relatii dar nu neaparat in rau, de multe ori energia eclipsei poate actiona ca o informatie importanta , o inuitie , un gand ce ne pot ajuta sa intelegem de ce ne este rau alaturi de o persoana si atunci plecam fara prea multe suferinte sau putem realiza brusc cat de importanta este o persoana in viata noastra si atunci suntem deschisi spre transformare tocmai de dragul persoanei respective.""Aceasta eclipsa este o continuare a evenimentelor care au avut loc in viata noastra in luna iulie , daca ati incercat sa puneti capat la ceva dar inca nu ati reusit atunci aceasta energie vine sa va ajute sa terminati pentru totdeauna cu ceva din trecutul vostru care va bantuie si nu va lasa sa traiti in accord deplin cu destinul voastru."
Pe mine m-a ajutat tare mult acest articol minunat:
http://adriana-astro.com/
Impostorul Binelui
Interesant ce am descoperit astazi, in timp ce calatoream cu trenul si ma indreptam spre dragul de Hermannstadt: cum ca am langa mine, inca din adolescenta, un mare "indrumator" care apare de fiecare data in cele mai grele momente ale incercarilor mele de pamantean. Abia astazi, stand cu tampla sprijinita de fereastra trenului si urmarind picaturile de ploaie care se prelingeau incet pe fereastra aburita de frig, mi-am dat seama brusc ca aceast carte ma cheama ca un magnet de fiecare data cand trec printr-o astfel de perioada! Nu am facut-o constient, de abia acum imi dau seama ... E ciudat sa simti aceste idei, aceste energii din carte mai aproape decat pe multi dintre cei ce te cunosc, cu care ti-ai petrecut o buna parte din viata... e ciudat! E ciudat sa simti ca, de fiecare data cand cineva drag uita de tine, apare un Prieten din Rafturi, mereu acelasi, care vine sa-ti vorbeasca prin Jurnalul Fericirii sale despre un drum ce ti se poate deschide oricand, "caci devenirea e regula generala: oricine sau orice poate deveni oricine sau orice altceva!"
Si de fiecare data primesc raspunsuri la problemele specifice perioadei prin care trec, de fiecare data altele: alte raspunsuri, alte revelatii- aceeasi carte!
"Poate ca cele mai teribile cuvinte rostite de Mantuitorul sunt la Luca 22, 67:
Daca va voi spune, nu veti crede!
Aceasta-i conditia umana. Nu-L credem. Nu ne credem unii pe altii. Nu vrem, nu putem, nu stim, nu cutezam, nu ne straduim sa-i credem pe ceilalti. Experientele sunt intransmisibile. Ajungem sa pricepem unele lucruri- la ce bun? nu suntem crezuti. Putem vorbi, dar nu putem stabili comunicatia, legatura. Ce ne ramane a face decat, urmandu-i pilda, sa tacem (neincruntati)?"
Dar si acest paragraf:
"Dumnezeu, iertator, nu pedepseste mereu pacatele si greselile noastre. Diavolul, treaz, nu ne trece cu vederea nici o fapta buna. De aceea este atat de greu de faptuit binele, pentru ca intalnesti la tot pasul indarjitele impotriviri si iscusitele piedici ale celui viclean. Nietzsche: Suntem indeosebi sanctionati pentru virtutile noastre.
De indata ce se hotararea de a face binele, omul isi asuma o raspundere imensa si-si si-si baga de buna voie capul in lat. Ce-i drept, binele fiind de esenta divina, voitorii de bine dau dovada- e un punct asupra caruia trebuie sa dam dreptate diavolului- de mare cutezanta si chiar de trufie. Oricum, inainte de a te avanta in domeniul binelui este necesar a sti ca treci pe teren minat"
"Nu dati cele sfinte cainilor nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi"
Miopia oamenilor normali. Nu pot crede ca totul e cu putinta. Oamenii normali nu stiu ca totul e posibil. (...) Malraux: Totul e semn. A merge de la semn la realitate semnificata inseamna sa adancesti lumea, sa mergi catre Dumnezeu."
Am sa urmez si eu semnele... o vreme nu am mai tinut cont de ele, am crezut ca iubirea si iertarea mea vor fi mai puternice. Si totusi, cate semne de cand am ales, de cand am decis... cate semne! Vorbele acestea vor rasuna vesnic in urechea mea:
"Ingerii, sfintii si duhovnicii sunt buni, dar nu sunt naivi, creduli: ei stiu ca raul n-are fund, ca omul poate cobori fara sfarsit. Secretul lipsei lor de prostie: ei stiu ca dracul exista. De naivitate si credulitate se poate lecui- fara a cadea in cinism- numai cine crede in existenta diavolului."
E, asta e ... nu sunt un copil curat, nu sunt un inger, sunt un "impostor al binelui", vin si eu in urma celor virtuosi, dar, vorba lui Steinhardt, "nici ei nu-s de lepadat".
cititi JURNALUL FERICIRII!
Eu prin aceasta carte am invatat sa-mi depasesc statutul de victima, am incetat sa ma mai autocompatimesc si sa ma smiorcai, am refuzat sa mai fac parte din "celula" fricosilor si a invinsilor! Pentru ca, simplu, nu-mi plac miorlaitii infrangerii si tradarii, ii prefer la orice ora pe "nebunii" cei frumosi care lupta, zambind, cu morile de vant si se considera, in frumoasa lor nebunie, cavaleri si eroi! Si pe luptatorii lui Castaneda :)
Si stiti ceva, daca am avea puterea sa dam la o parte valul iluziei, l-am vedea pe cavalerul tristei figuri in toata frumusetea lui si adevarata lume pe care gandul lui are puterea sa o creeze. Poate ca nu intamplator Iisus vine in lumea aceasta deghizat in cersetor si doar cei alesi pot vedea dincolo de aparentele haine zdremtuite chipul Mantuitorului :)
Gata cu filosofia, am primit azi noapte un "pasaport" catre lumile nevazute, asa ca ma duc la culcarica pentru ca vreau sa intru in noul an odihnita si capabila de a-mi onora "calatoria" :) Poate o sa va povestesc intr-o seara cum e sa stai fata in fata cu "adevarata ta identitate", sa te trezesti ca, citind o carte, ai primit confirmarea ca ESTI ceea ce CREDEAI si SPERAI despre tine ca ESTI! Asta am simtit eu noptile trecute citind magica carte, cum ca am primit toate confirmarile adevaratei mele identitati. Ati mai auzit asa ceva? Serios! Parca am primit un PASAPORT spre Luna! :) Sa dea Dumnezeu, nu stiam ce tot am avut cu Luna asta, dar acum am inteles in sfarsit tare multeee lucruri! :) Si cand te gandesti ca anul trecut credeam ca stiu destul de multe... si tot asa, si tot asa, daca am intelege cate mai avem de asimilat, nu cred ca ne-am mai piede atat de linistiti si de relaxati timpul cu nimicuri! :) Hai, ca era o incurajare nu tras de urechi, sau, vorba minunata a lui Oreste: "acest blog se comporta precum o oglinda!" Imi place de mor asta, asa ca , cine stie de gluma sa zambeasca, cine stie de suparare sa se incrunte, fiecare cu ciorba gatita in noul an, dragii mei!
Numa de-am pricepe odata ce-i cu oglinda asta, vai, cate s-ar schimba in jur!
Va pup, noapte buna, adica, buna dimineata! Si scuzati delirul, e din cauza pasaportului :) si a emotiei plecarii, hi hi hi
Si de fiecare data primesc raspunsuri la problemele specifice perioadei prin care trec, de fiecare data altele: alte raspunsuri, alte revelatii- aceeasi carte!
"Poate ca cele mai teribile cuvinte rostite de Mantuitorul sunt la Luca 22, 67:
Daca va voi spune, nu veti crede!
Dar si acest paragraf:
"Dumnezeu, iertator, nu pedepseste mereu pacatele si greselile noastre. Diavolul, treaz, nu ne trece cu vederea nici o fapta buna. De aceea este atat de greu de faptuit binele, pentru ca intalnesti la tot pasul indarjitele impotriviri si iscusitele piedici ale celui viclean. Nietzsche: Suntem indeosebi sanctionati pentru virtutile noastre.
De indata ce se hotararea de a face binele, omul isi asuma o raspundere imensa si-si si-si baga de buna voie capul in lat. Ce-i drept, binele fiind de esenta divina, voitorii de bine dau dovada- e un punct asupra caruia trebuie sa dam dreptate diavolului- de mare cutezanta si chiar de trufie. Oricum, inainte de a te avanta in domeniul binelui este necesar a sti ca treci pe teren minat"
"Nu dati cele sfinte cainilor nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi"
Miopia oamenilor normali. Nu pot crede ca totul e cu putinta. Oamenii normali nu stiu ca totul e posibil. (...) Malraux: Totul e semn. A merge de la semn la realitate semnificata inseamna sa adancesti lumea, sa mergi catre Dumnezeu."
Am sa urmez si eu semnele... o vreme nu am mai tinut cont de ele, am crezut ca iubirea si iertarea mea vor fi mai puternice. Si totusi, cate semne de cand am ales, de cand am decis... cate semne! Vorbele acestea vor rasuna vesnic in urechea mea:
"Ingerii, sfintii si duhovnicii sunt buni, dar nu sunt naivi, creduli: ei stiu ca raul n-are fund, ca omul poate cobori fara sfarsit. Secretul lipsei lor de prostie: ei stiu ca dracul exista. De naivitate si credulitate se poate lecui- fara a cadea in cinism- numai cine crede in existenta diavolului."
E, asta e ... nu sunt un copil curat, nu sunt un inger, sunt un "impostor al binelui", vin si eu in urma celor virtuosi, dar, vorba lui Steinhardt, "nici ei nu-s de lepadat".
cititi JURNALUL FERICIRII!
Eu prin aceasta carte am invatat sa-mi depasesc statutul de victima, am incetat sa ma mai autocompatimesc si sa ma smiorcai, am refuzat sa mai fac parte din "celula" fricosilor si a invinsilor! Pentru ca, simplu, nu-mi plac miorlaitii infrangerii si tradarii, ii prefer la orice ora pe "nebunii" cei frumosi care lupta, zambind, cu morile de vant si se considera, in frumoasa lor nebunie, cavaleri si eroi! Si pe luptatorii lui Castaneda :)
Si stiti ceva, daca am avea puterea sa dam la o parte valul iluziei, l-am vedea pe cavalerul tristei figuri in toata frumusetea lui si adevarata lume pe care gandul lui are puterea sa o creeze. Poate ca nu intamplator Iisus vine in lumea aceasta deghizat in cersetor si doar cei alesi pot vedea dincolo de aparentele haine zdremtuite chipul Mantuitorului :)
Gata cu filosofia, am primit azi noapte un "pasaport" catre lumile nevazute, asa ca ma duc la culcarica pentru ca vreau sa intru in noul an odihnita si capabila de a-mi onora "calatoria" :) Poate o sa va povestesc intr-o seara cum e sa stai fata in fata cu "adevarata ta identitate", sa te trezesti ca, citind o carte, ai primit confirmarea ca ESTI ceea ce CREDEAI si SPERAI despre tine ca ESTI! Asta am simtit eu noptile trecute citind magica carte, cum ca am primit toate confirmarile adevaratei mele identitati. Ati mai auzit asa ceva? Serios! Parca am primit un PASAPORT spre Luna! :) Sa dea Dumnezeu, nu stiam ce tot am avut cu Luna asta, dar acum am inteles in sfarsit tare multeee lucruri! :) Si cand te gandesti ca anul trecut credeam ca stiu destul de multe... si tot asa, si tot asa, daca am intelege cate mai avem de asimilat, nu cred ca ne-am mai piede atat de linistiti si de relaxati timpul cu nimicuri! :) Hai, ca era o incurajare nu tras de urechi, sau, vorba minunata a lui Oreste: "acest blog se comporta precum o oglinda!" Imi place de mor asta, asa ca , cine stie de gluma sa zambeasca, cine stie de suparare sa se incrunte, fiecare cu ciorba gatita in noul an, dragii mei!
Numa de-am pricepe odata ce-i cu oglinda asta, vai, cate s-ar schimba in jur!
Va pup, noapte buna, adica, buna dimineata! Si scuzati delirul, e din cauza pasaportului :) si a emotiei plecarii, hi hi hi
luni, 21 decembrie 2009
Intru nadejde
As vrea mult de tot ca cei din jurul meu, dupa ce au luat anumite decizii, sa nu ma mai intrebe :"te superi?" din doua motive: in primul rand pentru ca, daca ar fi contat raspunsul meu, ar fi intrebat inainte; ce rost mai au discutiile de "dupa"? Iar in al doilea rand, pentru ca, daca tot au luat acele decizii, ar trebui sa-si asume responsabilitatea lor cu toata fiinta, nu cu coada intre picioare! Pentru ca in felul acesta pot invata ceva important prin prisma propriilor decizii!
As vrea sa cred ca, incet incet, oglinzile mele aburite se vom limpezi si ca sita aceasta magica va continua sa cearna graul de neghina, indiferent cat de dureros ar fi acest proces! Vreau sa cred ca sunt suficient de puternica sa merg inainte, pe un drum drept si plin de Lumina! Nu mai vreau si nu mai pot sa tolerez invidia, minciuna si egoismul din jurul meu! Si daca se intampla acum tot ce se intampla, vreau sa cred ca se intampla cu un scop si ca eu, la randul meu, am libertatea sa spun: "gata, de aici drumurile noastre merg in alte directii!" Vreau sa pun capat acum acelor discutii interminabile despre cine ce trebuie sa faca si ce e bine sa faca, ce presupune o prietenie sau o iubire! "Iubirea creeaza egalitati si nu le cauta!" La fel si o prietenie adevarata! Iar baza acestora nu sta in explicatii, ci in FAPTE!
Vreau sa am increderea, cum am avut de fiecare data, sa fac ce simt! Dumnezeu sa ma ierte daca gresesc, dar nu cred ca primim "semne" intamplator, iar eu am primit deja mult prea multe pe o anume directie! Gata, m-am saturat sa tot fiu pusa la zid pentru entuziasmul meu si m-am saturat ca prieteni dragi sa nu se poata bucura de Binele care din cand in cand mi se intampla! Nu mai pot sa stau sa privesc si sa simt invidia si gandul rau cum isi fac frati de cruce printre cei apropiati! Chiar nu mai pot! Si am iertat si voi ierta si am sperat si voi spera ca se vor indrepta! Si am credinta ca se vor indrepta, dar pana atunci voi spune: stop! pentru ca, asa cum am inteles nu intamplator, daca bunatatea nu e echilibrata si de severitate devine bunatatea prostului, si eu simt ca asa e perceputa acum bunatatea mea de anumite persoane! Stiu sa iert si iert si nu despre asta e vorba! E vorba ca anumiti oameni pur si simplu nu se opresc!
Din acest motiv eu am sa ma opresc aici! Dumnezeu sa-mi dea putere sa ma rog cu inima curata pentru toti acei oameni dragi care inca nu au inteles ca pomul se judeca dupa roadele lui! Le spun cu sufletul curat si cu multa dragoste ca a venit vremea ca ei sa se ridice pe doua picioare si sa-si asume odata responsabilitatea pentru ceea ce infaptuiesc cu fapta, cu gandul sau cu cuvantul! Si sa nu se mire de rezultatele faptelor lor, indiferent care ar fi acestea! Dumnezeu sa ne ajute!
"Daca nu va va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, sa iesiti din casa sau din cetatea aceea si sa scuturati praful de pe picioarele voastre!"
Eu asta am simtit, ca la cumpana dintre ani, cineva mi-a trantit usa in fata! Fie ca Lumina si Pacea sa calauzeasca mereu acest suflet, ma voi ruga mereu pentru el cu sufletul deschis, dar sper sa inteleaga ca nu pot sta intr-un loc in care simt ca nu mai sunt dorita sau binevenita!
"Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, căci Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat."
Multumesc!
Din acest motiv eu am sa ma opresc aici! Dumnezeu sa-mi dea putere sa ma rog cu inima curata pentru toti acei oameni dragi care inca nu au inteles ca pomul se judeca dupa roadele lui! Le spun cu sufletul curat si cu multa dragoste ca a venit vremea ca ei sa se ridice pe doua picioare si sa-si asume odata responsabilitatea pentru ceea ce infaptuiesc cu fapta, cu gandul sau cu cuvantul! Si sa nu se mire de rezultatele faptelor lor, indiferent care ar fi acestea! Dumnezeu sa ne ajute!
"Daca nu va va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, sa iesiti din casa sau din cetatea aceea si sa scuturati praful de pe picioarele voastre!"
Eu asta am simtit, ca la cumpana dintre ani, cineva mi-a trantit usa in fata! Fie ca Lumina si Pacea sa calauzeasca mereu acest suflet, ma voi ruga mereu pentru el cu sufletul deschis, dar sper sa inteleaga ca nu pot sta intr-un loc in care simt ca nu mai sunt dorita sau binevenita!
"Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, căci Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat."
Multumesc!
duminică, 20 decembrie 2009
vineri, 18 decembrie 2009
Lumina lumineaza-n intuneric...
O alta zi deosebita!
Astazi am mai primit un Inger cadou! Toata casuta mea e plina de Ingeri pe care i-am primit inca din adolescenta. A fost o zi extrem de emotionanta, parca ma intalnisem cu mine cea din adolescenta... :) nu, nu exagerez! Aceeasi sensibilitate, acelasi bun simt, aceleasi temeri referitoare mai mereu la mine insami! Am privit si celelalte cadouri: o casuta de pitici din turta dulce, care parca venea din padurea aceea plina de lumina pe care eu o tot visez si Icoanele cele minunate! Mi-au dat lacrimile... Maicuta cu Pruncul intre cei doi Arhangheli: Mihail si Gavril! Mi s-a taiat respiratia cand am vazut aceasta iconita minunata!
Dar cadoul mai cuprindea ceva, pe langa toate aceste daruri care mi-au linistit sufletul si mi-au adus pacea pe care o astept de atata vreme... ceva ce nu poate fi vazut, dar il simti de fiecare data: o bucatica de suflet, puteai simti cum acest copil minunat zis Piticu' a rupt o bucatica din inima de aur pe care o are si a cuibarit-o bine acolo, printre cadouri, ca pe un dar modest! Dar, vai, aceasta bucatica "modesta", rupta dintr-un sufletel de aur mi-a luminat atat de tare toata seara, incat am senzatia clara ca o poarta plina de Lumina mi se deschide inainte, si ca acest "inainte" e tot ce mai conteaza de acum! Venind prin zapada, spre casa, linistita cum demult nu am mai fost, mi-a venit o replica dintr-un spectacol in care am jucat si care acum nu ma mai lasa in pace: "Nu noi il cautam pe Dumnezeu, ci Dumnezeu ne cauta pe noi!"
Multumesc, Pitic drag! Daca ai vedea cat de puternic lumineaza numai bucatica aceasta mica de suflet pe care mi-ai daruit-o, ai intelege, cu siguranta, ce suflet puternic e acolo, in launtrul tau! Sa ai incredere mereu in el, pentru ca asa nu poti gresi niciodata! Te imbratisez si iti multumesc! Astazi mi-ai confirmat inca odata ceva ce stiam demult, dar am uitat o vreme: "Lumina lumineaza-n intuneric si intunericul n-a biruit-o!" Asa, ca sa intelegi cat de mult m-a ridicat gestul tau! MULTUMESC! Sunt printre oameni un om binecuvantat!
luni, 14 decembrie 2009
Moondash
Va recomand blogul unui prieten tare sensibil si special, pe numele sau, Moondash:
http://www.moondash.net/PagesEnglish1024/Homepage_1024_EN.html
Enjoy! :)
Ganduri de bine, om frumos!
http://www.moondash.net/PagesEnglish1024/Homepage_1024_EN.html
Enjoy! :)
Ganduri de bine, om frumos!
In Lakech-ala-kin
In Mayan tradition, there is a greeting that many people working with Mayan wisdom know of. It is the law of In Lak'ech Ala K'in, which means I am another yourself (A modern day interpretation). It also means I am you, and you are me (A traditional Mayan interpretation). We have come to understand that this Mayan greeting is an honoring for each other. It is a statement of unity and oneness. In Lak'ech Ala K'in mirrors the same sediment of other beautiful greetings such as Namaste for East India, Wiracocha for the Inca, and Mitakuye Oyasin for the Lakota. It doesn't matter which culture you come from. But when one of these sacred greetings is given, there is always an action of placing the hands over the heart.
The more I walk the Mayan path, the more I understand the depth that In Lak'ech Ala K'in teaches. This greeting has become more than a simple, honorable Maya greeting. It has evolved into a moral code, and a way to create a positive reality for all life. As we near 2012 with all its doom and gloom prophecies, we have a moral obligation to Spirit to live the code of In Lak'ech Ala K'in.
preluat de pe:
http://psychedelicadventure.blogspot.com/2008/11/in-lakech-ala-kin.html
The more I walk the Mayan path, the more I understand the depth that In Lak'ech Ala K'in teaches. This greeting has become more than a simple, honorable Maya greeting. It has evolved into a moral code, and a way to create a positive reality for all life. As we near 2012 with all its doom and gloom prophecies, we have a moral obligation to Spirit to live the code of In Lak'ech Ala K'in.
preluat de pe:
http://psychedelicadventure.blogspot.com/2008/11/in-lakech-ala-kin.html
Sincronicitate
Mi se tot intampla, cam de un an incoace mult mai evident si din ce in ce mai des, ceva extraordinar... dar nu asa, la intamplare, cu oricine, numai cu anumiti oameni, care, majoritatea, sunt la km departare! Mi se intampla sa ma "bantuie" un subiect, o idee, o pilda, o povata, un citat, o melodie sau ceva de genul asta si sa realizez, la cateva zile, ca "anumiti" oameni, cu care nu am discutat pentru ca fie nu ne cunoastem personal decat prin bloguri, fie eu ii stiu pe ei de la TV sau le citesc articolele, sa vorbeasca in aceeasi perioada fix de aceasi pilda sau aceeasi idee care pe mine ma bantuie! Asta m-a bucurat tare mult, cu ocazia asta ma prind si eu cu cine sunt conectata mai puternic si ce mai am de invatat despre mine, desigur :)
Vai, aveam atata nevoie de acest semn, in ultimul timp m-a bantuit foarte tare pilda lui Iov, am simtit ca Dumnezeu si-a intors fata de la mine doar pentru a-mi oferi toata increderea Lui, dar a fost foarte greu! Nici un semn, ma obisnuisem cu ele cum te obisnuiesti cu aerul ce-ti patrunde firesc si simplu in plamani, si deodata, nici tu respiratie, nici ajutor, chipurile!
Atunci mi-a rasunat, ca un ecoul in cap, pilda lui Iov si asta mi-a dat multa putere, chiar daca timp de o luna nici respiratia nu mai era ceva ce meritam, nici Lumile Din Inalt cu care m-am obisnuit atat de repede, nu mai pareau a fi la locul lor! Bineinteles, stiam ca ele sunt tot acolo, dar sentimentul acela de ratacire, de neajutorare, de abandonare si chiar renuntare era infiorator! Ajutorul a venit, totusi, macar prin carti!
Departe timp de o luna de net si de altele, mi-au indreptat privirea spre minunatul Tolstoi pe care numai ce il citisem azi vara, dar, na, te poti impotrivi indemnului? Si iata-l pe Levin, unul dintre personajele in care ma regasesc eu cel mai mult din Karenina (da, e barbat si ce daca? :) ) si minunatele lui revelatii din finalul romanului, care ma fascinasera si azi vara dar nu la banuiam atat de clar "mesajul". Pacat ca nu am cartea aici, as fi transcris un capitol, cel putin :)) Atunci am inteles ca toate lumile sunt la locul lor, in ordine si in pace, doar noi suntem cei care ne transformam... mai o purificare, mai urcam o treapta, si inca una si inca una! Apoi trebuie parca sa te obisnuiesti nu noua treapta urcata- Nu vreau sa cred ca e vreme si timp destul sa mai coboram :) Si atunci am inteles ca lumea si Lumile Superioare sunt asa cum le-am descoperit odinioara cu ochi curios de copil nou nascut, ca sunt acolo si nu asteapta decat sa ai curajul si puterea sa treci prin suferinta cu bucurie, asa, ca in visul meu, cu convingere si credinta :) Sa ai incredere in botezul Focului si sa te arunci cu credinta inainte!
Doare? In credinta nu exista durere, asta am invatat din ultimul vis pentru care multumesc in fiecare zi! CE LECTIE, DOAMNE! Am spus mereu ca unul dintre cei mai frumosi ani din viata mea a fost 2007- un an extrem de greu pentru mine! Dar minunat, in acelasi timp! Dar ce am simtit in perioada aceasta nu am mai simtit niciodata! Atat de mult m-am gandit la Iov... bineinteles ca nu ma compar cu el, dar si in cazul meu, asa, de muritor pacatos, tot ce am construit in 2009 s-a daramat, tot! Veti spune: pentru ca nu era drumul tau! Dar cine stie asta? Cine stie ce revelatii am avut eu cu aceste drumuri si cata fericire mi-au adus? Nu stie nimeni, in afara de mine! Si totusi, nu s-au implinit, precum in Manastirea Argesului... poate de-acum in colo, daca m-am sacrificat :) Dar, sincer, nu astept nimic, in afara de ce trebuie sa vina! Am mare incredere in asta, mintea mea de muritor ce ar putea sa ceara? Atat de multe lucruri am primit, n-as fi crezut, pe cand citeam Bartho Todol, ca voi stinge durerea in vis asa, fara exercitii de luni de zile sau chiar ani! Sincer, n-as fi crezut! Bine ca a crezut Fiinta din lautrul meu, pe ea ma bazez mereu!
... Dar vedeti voi, aici e marea LUPTA! Primesti semne, si totusi drumul nu duce unde vrei! Asta provoaca confuzie... ne lovim mereu si mereu de puterea liberului arbitru, alegem cu totii, nu numai eu, si fiecare alege cum crede si cum simte si trebuie sa ai rabdare, sa zambesti si sa respecti alegerea fiecarui "derbedeu" :) Sa inveti sa-ti porti crucea si sa-ti pastrezi credinta, mereu si mereu!
Eu nu pot sa ma indoiesc, asa m-am nascut! Asa au aparut si Ingerii in viata mea, pentru ca am crezut mereu in ei, cumva, ca un somnambul ... era cineva care imi tot "soptea" si eu ma tot incapatanam sa ascult de acel "ceva" mai degraba decat de ratiunea mea! Fericiti cei ce cred si nu vad! Asta o pot spune cu mana pe inima, asa este! Sau, cum zicea profu de actorie, "eu pana nu vad, cred!"
Asa ca , draga Paracelsus, oricare ar fi fost gandul tau indreptat spre Iov, a fost cu siguranta intr-un ceas bun! :) Sa stii ca nu e prima data cand se intampla asta... se intampla de pe vremea cand iti citeam blogul dar tu nici nu stiai ca exist :) Asta asa, ca inca o lectie (pentru mine, desigur)... sa nu uit ca exista atatia oameni cu care suntem legati si facem in fiecare secunda, cu fiecare gand, mult rau sau mult bine!
Astazi am simtit ca aceasta perioada e pe sfarsite! Pentru ca astazi, datorita lui Oreste, caruia ii multumesc pentru minunata emisiune de vineri (am vazut astazi reluarea), am inteleg inca o data cum se leaga toate... emotia, copilarie, misterul, Arhanghelul Gabriel! Mi s-a aprins un beculet atat de luminos in suflet incat stiu sigur ca "auzului meu vei da bucurie si veselie". Cata nevoie avea sufetul meu sa mai auda odata de botezul cu apa a lui Ioan Botezatorul si de botezul cu foc al Domnului nostru, Iisus Hristos!
Multumesc, Paracelsus!
Multumesc, Oreste!
Ce bucurie, sa stiu astazi cu atata certitudine ca acum, fix in aceasta clipa, cand sufletul meu canta si se insenineaza, unii dintre cei apropiati sufletului meu vor visa frumos daca dorm, iar altii vor simti o bucurie in suflet pe care nu si-o vor putea explica! Ce bucurie! Ce bucurie! Ei, uite asa ma entuziasmez eu de fiecare data, chiar daca stiu demult lucrurile astea, nu ma pot dezvata inca de obiceiul acesta copilaresc. El zice ca asta e farmecul meu: copilaria si misterul din ochii mei. Asa zice el, cel care este dincolo de ocean dar poate simti atat de multe, cum cei de langa mine, multi, nu pot simti! El zice ca privirea mea spune asta: "stiu un mare secret, dar nu-l spun la nimeni! Cine stie, poate maine, poate maine... " Pentru ca el e una dintre cele mai frumoase, luminoase si senine oglinzi ale sufletului meu! Si pentru ca e incredibil cu ce exactitate simte... si il simt! Da, exista in adancul nostru ceva mai adanc decat noi insine! Si acest "adanc" stie totul despre toate, stie toate drumurile unde duc si vor duce! Omule, daca vrei sa faci ceva important pentru tine fa asta: CUNOASTE-TE PE TINE INSUTI! Si vei cunoaste intreg Universul si Legile lui!
Te imbratisez, Omule!
Te iubesc, Omule!
Vai, aveam atata nevoie de acest semn, in ultimul timp m-a bantuit foarte tare pilda lui Iov, am simtit ca Dumnezeu si-a intors fata de la mine doar pentru a-mi oferi toata increderea Lui, dar a fost foarte greu! Nici un semn, ma obisnuisem cu ele cum te obisnuiesti cu aerul ce-ti patrunde firesc si simplu in plamani, si deodata, nici tu respiratie, nici ajutor, chipurile!
Atunci mi-a rasunat, ca un ecoul in cap, pilda lui Iov si asta mi-a dat multa putere, chiar daca timp de o luna nici respiratia nu mai era ceva ce meritam, nici Lumile Din Inalt cu care m-am obisnuit atat de repede, nu mai pareau a fi la locul lor! Bineinteles, stiam ca ele sunt tot acolo, dar sentimentul acela de ratacire, de neajutorare, de abandonare si chiar renuntare era infiorator! Ajutorul a venit, totusi, macar prin carti!
Departe timp de o luna de net si de altele, mi-au indreptat privirea spre minunatul Tolstoi pe care numai ce il citisem azi vara, dar, na, te poti impotrivi indemnului? Si iata-l pe Levin, unul dintre personajele in care ma regasesc eu cel mai mult din Karenina (da, e barbat si ce daca? :) ) si minunatele lui revelatii din finalul romanului, care ma fascinasera si azi vara dar nu la banuiam atat de clar "mesajul". Pacat ca nu am cartea aici, as fi transcris un capitol, cel putin :)) Atunci am inteles ca toate lumile sunt la locul lor, in ordine si in pace, doar noi suntem cei care ne transformam... mai o purificare, mai urcam o treapta, si inca una si inca una! Apoi trebuie parca sa te obisnuiesti nu noua treapta urcata- Nu vreau sa cred ca e vreme si timp destul sa mai coboram :) Si atunci am inteles ca lumea si Lumile Superioare sunt asa cum le-am descoperit odinioara cu ochi curios de copil nou nascut, ca sunt acolo si nu asteapta decat sa ai curajul si puterea sa treci prin suferinta cu bucurie, asa, ca in visul meu, cu convingere si credinta :) Sa ai incredere in botezul Focului si sa te arunci cu credinta inainte!
Doare? In credinta nu exista durere, asta am invatat din ultimul vis pentru care multumesc in fiecare zi! CE LECTIE, DOAMNE! Am spus mereu ca unul dintre cei mai frumosi ani din viata mea a fost 2007- un an extrem de greu pentru mine! Dar minunat, in acelasi timp! Dar ce am simtit in perioada aceasta nu am mai simtit niciodata! Atat de mult m-am gandit la Iov... bineinteles ca nu ma compar cu el, dar si in cazul meu, asa, de muritor pacatos, tot ce am construit in 2009 s-a daramat, tot! Veti spune: pentru ca nu era drumul tau! Dar cine stie asta? Cine stie ce revelatii am avut eu cu aceste drumuri si cata fericire mi-au adus? Nu stie nimeni, in afara de mine! Si totusi, nu s-au implinit, precum in Manastirea Argesului... poate de-acum in colo, daca m-am sacrificat :) Dar, sincer, nu astept nimic, in afara de ce trebuie sa vina! Am mare incredere in asta, mintea mea de muritor ce ar putea sa ceara? Atat de multe lucruri am primit, n-as fi crezut, pe cand citeam Bartho Todol, ca voi stinge durerea in vis asa, fara exercitii de luni de zile sau chiar ani! Sincer, n-as fi crezut! Bine ca a crezut Fiinta din lautrul meu, pe ea ma bazez mereu!
... Dar vedeti voi, aici e marea LUPTA! Primesti semne, si totusi drumul nu duce unde vrei! Asta provoaca confuzie... ne lovim mereu si mereu de puterea liberului arbitru, alegem cu totii, nu numai eu, si fiecare alege cum crede si cum simte si trebuie sa ai rabdare, sa zambesti si sa respecti alegerea fiecarui "derbedeu" :) Sa inveti sa-ti porti crucea si sa-ti pastrezi credinta, mereu si mereu!
Eu nu pot sa ma indoiesc, asa m-am nascut! Asa au aparut si Ingerii in viata mea, pentru ca am crezut mereu in ei, cumva, ca un somnambul ... era cineva care imi tot "soptea" si eu ma tot incapatanam sa ascult de acel "ceva" mai degraba decat de ratiunea mea! Fericiti cei ce cred si nu vad! Asta o pot spune cu mana pe inima, asa este! Sau, cum zicea profu de actorie, "eu pana nu vad, cred!"
Asa ca , draga Paracelsus, oricare ar fi fost gandul tau indreptat spre Iov, a fost cu siguranta intr-un ceas bun! :) Sa stii ca nu e prima data cand se intampla asta... se intampla de pe vremea cand iti citeam blogul dar tu nici nu stiai ca exist :) Asta asa, ca inca o lectie (pentru mine, desigur)... sa nu uit ca exista atatia oameni cu care suntem legati si facem in fiecare secunda, cu fiecare gand, mult rau sau mult bine!
Astazi am simtit ca aceasta perioada e pe sfarsite! Pentru ca astazi, datorita lui Oreste, caruia ii multumesc pentru minunata emisiune de vineri (am vazut astazi reluarea), am inteleg inca o data cum se leaga toate... emotia, copilarie, misterul, Arhanghelul Gabriel! Mi s-a aprins un beculet atat de luminos in suflet incat stiu sigur ca "auzului meu vei da bucurie si veselie". Cata nevoie avea sufetul meu sa mai auda odata de botezul cu apa a lui Ioan Botezatorul si de botezul cu foc al Domnului nostru, Iisus Hristos!
Multumesc, Paracelsus!
Multumesc, Oreste!
Ce bucurie, sa stiu astazi cu atata certitudine ca acum, fix in aceasta clipa, cand sufletul meu canta si se insenineaza, unii dintre cei apropiati sufletului meu vor visa frumos daca dorm, iar altii vor simti o bucurie in suflet pe care nu si-o vor putea explica! Ce bucurie! Ce bucurie! Ei, uite asa ma entuziasmez eu de fiecare data, chiar daca stiu demult lucrurile astea, nu ma pot dezvata inca de obiceiul acesta copilaresc. El zice ca asta e farmecul meu: copilaria si misterul din ochii mei. Asa zice el, cel care este dincolo de ocean dar poate simti atat de multe, cum cei de langa mine, multi, nu pot simti! El zice ca privirea mea spune asta: "stiu un mare secret, dar nu-l spun la nimeni! Cine stie, poate maine, poate maine... " Pentru ca el e una dintre cele mai frumoase, luminoase si senine oglinzi ale sufletului meu! Si pentru ca e incredibil cu ce exactitate simte... si il simt! Da, exista in adancul nostru ceva mai adanc decat noi insine! Si acest "adanc" stie totul despre toate, stie toate drumurile unde duc si vor duce! Omule, daca vrei sa faci ceva important pentru tine fa asta: CUNOASTE-TE PE TINE INSUTI! Si vei cunoaste intreg Universul si Legile lui!
Te imbratisez, Omule!
Te iubesc, Omule!
duminică, 13 decembrie 2009
Cu bulgari de zapada-n maini
Cu bulgări de zăpadă-n mâini
Cu bulgări de zăpadă-n mâini
azvârl în focul veşnic.
O zână, ninsă săptămâni,
îmi ţine luna sfeşnic
când, aplecat şi încordat,
în focul veşnic bulgări reci
azvârl, mai alb, mai nepătat
decât au fost în veci.
Se stinge? Nu se stinge, nu!
El arde-n flame lungi şi iată
sprânceana mea-i de fum acu
şi fruntea încordată.
Apă şi foc, gheaţă şi fum, -
azvârl şi strig, azvârl şi strig:
Priviţi-mă, trăiesc şi sunt acum,
şi mă las nins şi nu mi-e frig.
Nichita cel Stanesc :)
vineri, 11 decembrie 2009
Sacrum Facere
Simt ca trec printr-o etapa foarte importanta, poate cea mai importanta...
Azi noapte am urcat pe o scena de lemn... eram cinci fete. A intrat prima, apoi eu, a doua, apoi celelalte trei. Le cunosteam si totusi, azi dimineata am uitat complet cine erau ele. De indata ce am urcat, ni s-a spus: stiti ca va vom da foc, nu? Stiti ca veti arde de adevaratelea pe scena, da? Sper sa nu renuntati tocmai acum- ati fost alese sa fiti sacrificate!
Mi s-a facut frica pret de o secunda, pret de o secunda am simtit ezitarea, apoi frica a disparut si a lasat loc unei increderi depline in aceasta "selectie". In sala era mama si fratele meu care aveam chipurile impietrite de spaima si plangeau inabusit.
Au pus faclia pe mine si am luat foc... inima a inceput sa-mi bata foarte tare, simteam ca va sari din piept; si atunci mi-am AMINTIT si am zis tare, cu toata credinta "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa!" Si nu am mai simtit nimic, decat caldura, o caldura greu de suportat dar fara urma de durere. I-am linistit pe cei din sala si mai ales pe fratele meu care ma privea ingrozit in timp ce flacarile imi devorau intreg trupul: "nu simt nimic in afara de o mare caldura, stati linistiti, calmati-va, nu simt nici o durere!" Si continuam sa spun in gand Rugaciunea Inimii! Cineva s-a apropiat de mine si m-a lovit pe bratul drept... din el a iesit fum cum ies din taciunii incinsi! Parca era o ... ma opresc, parintele Arsenie spunea ca nu e bine sa rostesti acest cuvant! Acum mi-am amintit! I-am spus mamei si fratelui meu sa nu ma uite, sa ma pomeneasca in rugaciunile lor, dar sa fie linistiti, sacrificiul acesta e facut cu toata dragostea si cu toata convingerea... sa dea Domnul sa fie primit!
Apoi s-a facut liniste, mi-era cald, din ce in ce mai cald, din ce in ce mai cald... m-am trezit in camera mea; corpul imi ardea si eu eram fericita, nici o spaima, nici un cosmar! Incredibil sa constat ca visul acesta nu a fost un cosmar, mi-a adus impacare si liniste! Ce sentiment ciudat... paradoxal, de yin si yang, de razboi si pace, de apa si foc, de unire a ceea ce nu poate fi unit si totusi s-a unit! Cata maretie si nimicnicie intr-un singur vis!
De cand ma stiu mi-a fost frica de foc dar, paradoxal, obisnuiam de mica sa ma joc cu el, la propriu. Stateam ore intregi langa soba si priveam jarul cum mocneste pana se umplea casa de fum! Bunica ma mai certa si ma ruga sa inchid usita de la soba! Ce-i drept, sunt si patita, trebuie sa recunosc! Dar e ceva mai adanc, o frica mai adanca... intotdeauna am stiut asta! Si da, frica e legata si de Evul Mediu cel Intunecat si de Inchizitie... E adevarat, m-am aruncat adesea cu capul inainte tocmai acolo unde simteam frica, intuiam de fiecare data ca e ceva de rezolvat acolo! Si astazi, iata, inving una dintre cele mai mari temeri din copilarie, n-as fi crezut vreodata ca voi arde ca o torta intr-un vis si nu ma voi trezi urland in noapte! Astazi stiu cat de mare e credinta in mine! Ce BUCURIE, dupa toata perioada asta in care, sincer, nu prea mai intelegeam pe care drum ma aflu! Si iata de ce nu-mi mai pot imagina viata fara rugaciunea inimii, fara reiki, fara carti si fara vise! :)
"Focul este numit Marele Judecator, pentru ca el desparte ceea ce este demn de a supravietui de ceea ce nu mai este.Focul purificator echivaleaza asadar atat cu sacrificarea, "sacrum facere= a infatui un act sacru" a tot ceea ce, din punct de vedere spiritual, este daunator, inutil, in ceea ce i privste pe om principalul sacrificiu fiind cel al suprematiei eului. Suprematia eului, fixatiile parentale, violenta, desfraul etc. sunt mistuite de focul care preschimba constiinta. De aici, prin proiectie, teribilele "autodafeuri" ale Inchizitiei, dar si "botezul focului".
"CAT DESPRE MINE, EU VA BOTEZ CU APA, SPRE POCAINTA; DAR CEL CE VINE DUPA MINE ESTE MAI PUTERNIC DECAT MINE, IAR EU NU SUNT VREDNIC SA-I DUC LUI INCALTARILE; EL VA VA BOTEZA CU DUHUL SFANTSI CU FOC. EL ISI TINE LOPATA IN MANA, ISI VA CURATI BINE ARIA, ISI VA STRANGE GRAUL IN GRANAR, IAR PLEAVA O VA ARDE INTR-UN FOC CARE NU SE STINGE." (Matei III- 11 si Luca III- 16)
Prin botezul focului se oficiaza purificarea integralaa impuritatilor psihice si fizice, adica atasamentul excesiv al eului de lumea senzuala: puterea, orgoliul, desfraul, egoismul, cruzimea, amagirile si greselile de orice natura. Botezul focului purifica tot ceea ce este omenesc, tot ce implica un sacrificiu insotit de suferinta!...
In alchimie, apa si focul sunt considerate ca ireconciliabile, dar impacarea lor evoca imbinarea fericita a contrariilor. " din Simbologia Viselor
Ritual, Sacrificiu, Foc, Mistuire, Rugaciune, Credinta si Pace!
Frumos vis, ma surpind mereu... si tot mai placut! Doamne Ajuta!
miercuri, 9 decembrie 2009
Spasiba
"De unde stii dumneata ce importanta va avea aceasta comunicare dintre o persoana si alta persoana in destinul celui care i-a fost partas la necaz? ... Doar aici este o viata intreaga la mijloc, cu o multime infinita de ramificatii care ne sunt ascunse. Cel mai bun jucator de sah, cel mai ager dintre ei poate calcula cateva mutari dinainte; despre un sahist francez, capabil sa anticipeze zece mutari, s-a scris ca despre o minune. Dar aici cate mutari sunt si cat de multe lucruri nu le stim? Aruncand "samanta" dumitale, aruncand "pomana" dumitale, fapta dumitale buna sub orice forma, iti daruiesti o parte din dumneata, primesti in dumneata o parte din altul; va impartasiti reciproc din fiintele voastre; e nevoie doar de inca putina atentie si vei fi deja rasplatit cu cunoasterea, cu cele mai neasteptate descoperiri. Negresit, in cele din urma vei ajunge sa-ti privesti misiunea ca pe o stiinta; ea iti va absorbi toata viata si-ti poate umple toata viata. Pe de alta parte, toate gandurile dumitale, toate semintele aruncate de dumneata, pe care, poate, le-ai si uitat, isi vor gasi intruchiparea si vor creste; cel care a primit de la dumneata va da altuia. Si de unde stii care va fi rolul dumitale in rezolvarea viitoare a destinului omenirii?"
" In orice idee omeneasca serioasa care se infiripa in mintea cuiva, ramane intotdeauna ceva ce nu se poate nicidecum transmite celorlalti oameni, chiar daca ai scrie tomuri intregi sau ti-ai explica ideea timp de treizeci si cinci de ani; intotdeauna ramane ceva ce nu vrea nicidecum sa iasa din craniul tau si ramane pe veci in tine; cu acest cevaceva vei muri, netransmitand nimanui poate cea mai poate cea mai importanta parte din ideea ta."
"Totul in viata e doar viata, calea spre ea, necontenita si eterna, nici intr-un caz descoperirea ei!"
"Nu puteam suferi multimea care umbla de colo- colo agitata, vejnic ingrijorata, posomorata si tematoare, care forfotea imprejurul meu pe trotuare. La ce bun vesnica lor tristete, vesnica lor ingrijorare si agitatie; la ce bun vesnica lor rautate posaca? Cine-i de vina ca ei sunt nefericititi si nu stiu sa traiasca?"
"Prea mult zgomot si prea multa industrie se aduna in sanul omenirii, putina e linistea spirituala"
"Legea autodistrugerii si legea autoconservarii sunt la fel de puternice in fiinta omului! Diavolul ramane stapanul omenirii pana la un hotar al timpului pe care inca nu-l stim. Radeti? Nu credeti in diavol? Lipsa de credinta in diavol e o idee frantuzeasca, e o idee facila. Stiti cine e diavolul? Ii stiti numele? Si, nestiindu-i nici macar numele, radeti de forma lui, dupa exemplul lui Voltaire, de copitele, coada si coarnele lui, pe care tot dumneavoastra le-ati inventat; caci duhul necurat e un duh mare si teribil, si asta nu datorita copitelor si coarnelor inventate de dumneavoastra."
"Draga printe, nu-i usor sa cladim raiul pe pamant: vad ca totusi dumneavoastra sperati sa realizati acest rai; printe, raiul e un lucru greu, mult mai greu decat i se pare minunatei dumneavoastre inimi..."
De multe ori multumesc cu gandul celor care au inventat scrierea, apoi pergamentul, apoi tiparul... si de multe ori le multumesc celor care si-au rapit din timpul lor pentru a face posibil ca astfel de scrieri sa ajunga in mainile noastre. Nu stiu ce m-as fi facut eu zilele acestea daca nu l-as fi avut atat de aproape de mine pe acest print minunat- am sa ma minunez mereu si mereu de exactitatea cu care mi-e mie dat sa ma intalnesc cu anumiti scriitori. Nici nu e de mirare ca mai visez cu unii dintre ei, ii simt atat de aproape si atat de vii prin scriitura lor incat ma trezesc dimineata cu gandul ca sunt extrem de privilegiata doar pentru faptul ca pot sa-i simt atat de vii si de aproape, ca pe niste adevarati maestri si prieteni! Poate ca e zodia de vina, poate ascendentul, habar nu am, dar e clar: ma simt mult mai apropiata de lumea aceasta a lui Miskin. Ma recunosc in faptele lui, in momentele lui de stanjeneala, in nazuintele lui, in apropierea de copii, in povestile lui de dragoste dar si in esecurile lui, in momentele penibile si totusi pline de candoare! Vaaai, cate nevoie aveam sa citesc o astfel de carte, o astfel de poveste, cata nevoie aveam sa stiu ca exist in literatura clasica un astfel de pesonaj... vai, Feodor Mihailovici, oare ai stiut tu ca fix in aceasta perioada m-am imbolnavit pentru ca nu-i pot face pe oameni sa vada raiul de care vorbesti? Ai stiut, oare, ca ironia si dispretul lor ma doboara de mi l-ai scos atat de sugubat si de nobil in cale pe acest print visator si onest? Da, e clar, ma leaga ceva foarte puternic de rusii astia... spasiba!
" In orice idee omeneasca serioasa care se infiripa in mintea cuiva, ramane intotdeauna ceva ce nu se poate nicidecum transmite celorlalti oameni, chiar daca ai scrie tomuri intregi sau ti-ai explica ideea timp de treizeci si cinci de ani; intotdeauna ramane ceva ce nu vrea nicidecum sa iasa din craniul tau si ramane pe veci in tine; cu acest cevaceva vei muri, netransmitand nimanui poate cea mai poate cea mai importanta parte din ideea ta."
"Totul in viata e doar viata, calea spre ea, necontenita si eterna, nici intr-un caz descoperirea ei!"
"Nu puteam suferi multimea care umbla de colo- colo agitata, vejnic ingrijorata, posomorata si tematoare, care forfotea imprejurul meu pe trotuare. La ce bun vesnica lor tristete, vesnica lor ingrijorare si agitatie; la ce bun vesnica lor rautate posaca? Cine-i de vina ca ei sunt nefericititi si nu stiu sa traiasca?"
"Prea mult zgomot si prea multa industrie se aduna in sanul omenirii, putina e linistea spirituala"
"Legea autodistrugerii si legea autoconservarii sunt la fel de puternice in fiinta omului! Diavolul ramane stapanul omenirii pana la un hotar al timpului pe care inca nu-l stim. Radeti? Nu credeti in diavol? Lipsa de credinta in diavol e o idee frantuzeasca, e o idee facila. Stiti cine e diavolul? Ii stiti numele? Si, nestiindu-i nici macar numele, radeti de forma lui, dupa exemplul lui Voltaire, de copitele, coada si coarnele lui, pe care tot dumneavoastra le-ati inventat; caci duhul necurat e un duh mare si teribil, si asta nu datorita copitelor si coarnelor inventate de dumneavoastra."
"Draga printe, nu-i usor sa cladim raiul pe pamant: vad ca totusi dumneavoastra sperati sa realizati acest rai; printe, raiul e un lucru greu, mult mai greu decat i se pare minunatei dumneavoastre inimi..."
De multe ori multumesc cu gandul celor care au inventat scrierea, apoi pergamentul, apoi tiparul... si de multe ori le multumesc celor care si-au rapit din timpul lor pentru a face posibil ca astfel de scrieri sa ajunga in mainile noastre. Nu stiu ce m-as fi facut eu zilele acestea daca nu l-as fi avut atat de aproape de mine pe acest print minunat- am sa ma minunez mereu si mereu de exactitatea cu care mi-e mie dat sa ma intalnesc cu anumiti scriitori. Nici nu e de mirare ca mai visez cu unii dintre ei, ii simt atat de aproape si atat de vii prin scriitura lor incat ma trezesc dimineata cu gandul ca sunt extrem de privilegiata doar pentru faptul ca pot sa-i simt atat de vii si de aproape, ca pe niste adevarati maestri si prieteni! Poate ca e zodia de vina, poate ascendentul, habar nu am, dar e clar: ma simt mult mai apropiata de lumea aceasta a lui Miskin. Ma recunosc in faptele lui, in momentele lui de stanjeneala, in nazuintele lui, in apropierea de copii, in povestile lui de dragoste dar si in esecurile lui, in momentele penibile si totusi pline de candoare! Vaaai, cate nevoie aveam sa citesc o astfel de carte, o astfel de poveste, cata nevoie aveam sa stiu ca exist in literatura clasica un astfel de pesonaj... vai, Feodor Mihailovici, oare ai stiut tu ca fix in aceasta perioada m-am imbolnavit pentru ca nu-i pot face pe oameni sa vada raiul de care vorbesti? Ai stiut, oare, ca ironia si dispretul lor ma doboara de mi l-ai scos atat de sugubat si de nobil in cale pe acest print visator si onest? Da, e clar, ma leaga ceva foarte puternic de rusii astia... spasiba!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)