rana necesara

exista o neascultare necesara

de care cred ca se bucura pana si

Marele Anonim.

asa ca ingaduie ghimpelui din inima

sa respire intru nadejde, intru speranta

salveaza amintirea neprihanita din talpa insangerata.

fugara talpa fi-va curand vindecata.

nu te teme!

nu te teme!

frica e ucigasul mintii, ai spus.

bucura-te oriunde ai fi.

bucura-te, caci vestea e buna.

ingaduie, in sfarsit,

umbrelor care te inspaimanta

sa plece in pustiu

sa se ascunda prin grote sihastre

fi-vor ademenite de istetimea calugarului cel iscusit

vapaia rugaciunilor are sa le invaluie intr-o clipita

are sa le afle numele

iar cand numele umbrelor fi-va rostit-

renaste-vor intr-o noua formula maiastra

exista o neascultare necesara-

oricat ar parea

de stupid.

sa ramanem oameni pana la capat, 

sa lasam umbrele sa-si duca luptele cu cei care-au fost rostuiti

pentru astfel de trante.

cat despre noi-

licuricii acestia mici care suntem-

ar fi bine sa ne continuam dansul indragostirilor pana la sfarsit

imbratisati in hora bucuriei

si cutremurati pana la refuz de tainica povara:

ramai om, omule, ramai om,

pana la capat!

cand cazi, ridica-te!

cand te inspaimanti, cere ajutor!

cand te bucuri, imparte bucuria cu toti cei care sunt pregatiti

s-o primeasca!

cand dansezi, danseaza.

cand plangi, aminteste-ti ca veninul inimii

invoca si dorul vindecatoarelor regasiri.

cand dormi, dormi!

caci ochiul cel inchis in afara

cu putin noroc, se desteapta intr-un puls mai senin.

povesteam intr-o noapte instelata de vara

despre soarta poetilor asasinati

si despre nebunia lor.

nebuni in ochii tuturor-

pentru ca indrazneau sa cerseasca un zambet

o bucata de paine

o cafea, un cartof prajit

un gand, un gest, o idee

un sfat, un citat, o clatita cu cascaval

pentru a invata sa devina mai buni, mai indrazneti, mai lucizi

intr-al trezirilor dor, dintr-o data.

cersetori ai darurilor suntem-

cersetori de care Bunul se induioseaza-

cersim Imparatia Cerurilor, caci nu suntem vrednici altfel s-o cucerim-

cersim macar cu intentii bune?!

cand se indura Steaua de noi

cersim macar o inima mai intarita, mai incapatoare,

mai buna?!

cersim comoditatea,

cersim durerea,

sau veninul cunoasterii il cersim?!

ce-ar fi iubirea far de osanda?!

sarutul dat pe obrazul scuipat

primeste, deodata, curatenia unui crin.

ce-ar fi gustul vinului celui vechi

pana cand n-ai simtit amarul pelin?!

ce-ar fi prietenia care n-a cunoscut

al defaimarilor chin?!

sa stam departe o vreme, zici-

sa luam o pauza, zici-

sa ne fie bine intai cu noi  insine

sa ne relaxam si noi putin...

testul prieteniei

testul rabdarii

testul iertarii

testul rabdarii

eu nu ma caiesc c-am adunat in suflet si noroi

dar ma gandesc la tine...

amintirea e, mai ales

a celor care ne-au ingaduit sa retraim clipa

cand ne-am vazut, cu adevarat,

sufletele-

-cum de stii ca te privesc?- ai zis.

- nu stiu nimic, as fi vrut sa-ti spun.

stiu doar ce simt in clipe binecuvantate precum acestea.

asta e deocamdata, cam tot ce stiu.

si ce nu stiu.

sa pornim o hora, zic

daca tot s-a trezit luna cea noua-

si unu sa-l cheme pe-al doilea

si impreuna sa-l gandeasca pe-al treilea

si-apoi sa formam si o quadratura a cercului

si-apoi sa rugam steaua sa se indure de noi

si sa gandeasca atatea colturi cate sunt necesare

intalnirilor celor de suflet;

sa ne iertam unii pe altii-

sa ne iertam unii pe altii-

sa ne iertam, zic

acum, cata vreme suntem inca aici.

exista o neascultare necesara-

exista o revolta necesara-

exista o greseala necesara-

exista o spaima necesara-

exista o sfada necesara!

exista un razboi-

care e mai bun decat o pace falsa,

adica proasta, nu?

lipsita cumva de inteligenta...

si cred ca

ar fi bine uneori sa tinem cont

si de nimicnicia noastra.

asadar-

iertati-ma,

fratilor de pretutindeni-

pentru tot ce am fost

sunt

si voi fi-