amintirea e astazi a unui gest
o mana pe frunte si o sfiosenie cumsecade
amintirea e a vagabondului tampla aflandu-se descoperita
de un ochi ce s-a desteptat intr-o ora din zi
ori din noapte.
amintire e glasul copilarosilor visatori
un tricou verde si rochita mea inflorata, din ce in ce mai aproape-
amintire e ziua in care-am vrut sa-ti rapesc, inspre granita,
al singuratatilor loc
doar pentru ca stiam ca se vor potrivi, cumva,
rand pe rand,
toate-
amintire e numai a unui univers in care esti peste tot
in trenuri, in rulote, pe plaja, in masina, in mare
pe stanci sau prin valuri, pe strada, printre oameni cerand de mancare-
cu surasul unei sfante mutenii pasind
catre noua cetate.
amintire e numai a fratestilor ochi
impartind din putinul lor, fiecare-
amintire vie, odihnindu-te astazi pe tamplele mele
cand senine, cand reci-
amintirea unor glasuri adesea
visate.
este mai bine sa arzi?!
sau mai bine te ofliesti?
in farama de ciob care suntem
gasim un raspuns
cand apunem cu fata
spre Soare Rasare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu