un model taciturn

daca ar fi sa mi se teasa o ie

pe care s-o imbrac la propria mea nastere

as incuviinta degraba un model taciturn

in care sa se impleteasca in dans 

verdele vindecatorului sarpe.

si chiar daca mi s-ar cuibari o vreme in jurul inimii, sufocand-o 

si desferecandu-i amintirile pana la refuz

eu tot as striga in gura mare:

mai desluseste-mi, rogu-te, 

a nemuririi cale.

vreau sa-mi amintesc hora strabunilor mei

dansul calusarilor si rotirea astrelor 

sa ne invartim pana cand murim

si murind, sa ne reamintim  cine suntem
si nu suntem

fiecare.

suntem totul.

si suntem

nimic.

deseara am sa-mi iau pensula in mana

am sa ma plimb cu ea pe strazile pustii

si am sa strig in gura mare:

heeeeeeeei! 

unde sunteti, frumosilor nebuni?!

in orasul acesta nu se-ntampla deocamdata nimic

vanzatorii de iluzii nascocesc zi de zi

aceleasi planuri moarte.

sau poate ca eu sunt cea care dorme-

si-n somnul cel adanc si greu, 

ma trezesc usor din propria-mi visare.

heeeeeeei!

nebunilor, calatorilor frumosilor, dragilor, zburatorilor

ajutati-ma sa imbrac ia strabuna 

a pamantului meu.

I A

NE-bun-IA

sa-i tulbur putin pe cei ce ne tulbura
focul cel viu.

s-apoi om mai vedea cum se vor regrupa pe cer stelele-

iar si iar-

 asa incat sa fie bine pentru fiecare.

de bine ce-mi este scriu.

de dor ce-mi este.

de jale.

iar tu-

cel care auzi astazi glasul cuvantului meu

sa te-nspaimanti o vreme

afland ca-n jurul inimii mele cuibaritu-s-a 

aprigul sarpe.

el spune:

comoditatea e o povara.

lupta- o bucurie.

el spune:

orice-ar fi, nu te teme!

el spune:

cei care m-au primit la sanul lor

danseaza hora astrilor

si tulburarea inimilor lor

e doar prilej de-a mai desfereca

o alta amintire de pe taramul 

razelor de soare.