despre Bucuria pe care o refuzam fugind de Dumnezeu

Asta e taina omului: să fie mereu și pretutindeni cu Dumnezeu, să-L primească pe El și să se ofere Lui!

…mulți oameni se îngrozesc aflând ca viața lor e clădită pe temelii de spaimă și de „jertfe” inutile, că și-au „vândut sufletul” ca să fie iubiți, acceptați, interesanți, mai buni sau mai răi decât alții, dar luați în seamă …

Și, rezultatul?

O cutremurătoare lipsă de iubire și tandrețe atât în jur cât și în suflete.

Fiecare așteaptă sau pretinde ca lumea să se schimbe, ca „cineva să vină și să facă ceva, că așa nu se mai poate” …
E atâta durere, deznădejde și tristețe dincolo de vacarmul petrecerilor și distracțiilor care par fără început și sfârșit …

Ce se mai poate face?

Să auzim chemarea Celui ce ne cheamă de două mii de ani: „pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!”

Din păcate, oamenii care supraviețuiesc negându-și profunda nefericire se tem de pocăință mai mult decât de suferința pe care o trăiesc și cultivă.

Se tem din neștiință pentru că noi, cei ce ne-am pocăit, nu suntem martorii Bucuriei care vine prin ea, nu devenim misionarii ei. Așa, îi lăsăm s-o propovăduiască pe cei ce amenință cu chinurile apocaliptice și cu cele veșnice, fără a ne putea spune ceva despre Bucuria pe care o refuzăm fugind de Dumnezeu.

Cine să aleagă pocăința când cei ce o propovăduiesc sunt aprigi, furioși, încruntați, sau mieroși și impersonali?
Cine nu vede, dincolo de vorbele lor, aceleași chinuri și suferințe de care unii au ales să fugă prin trecătoarele dar ucigătoarele plăceri ale păcatelor?
Și cine să se mai pocăiască în aceste condiții?

Poate cei care, chinuiți de spaime, rușini, vinovății ascunse adânc în bietul lor suflet și roși de resentimente pentru cei ce par fericiți, aleg să se „mângâie” cu gândul la un Dumnezeu răzbunător care nu mai poate scăpa de rău, decât distrugând întreaga omenire în afară de cei câțiva „aleși”, care se cred ei …

Așa că mare îmi este recunoștința pentru ce faci tu, acolo unde ești! Cu delicatețe, dar cu perseverență, să fii mereu un om în calea celor ce încă mai caută fericirea și să mărturisești „tot ce ți-a făcut ție Domnul”!

Cu mult drag și rugăciune,   

Maica Siluana

preluat de pe: intacere