un vis al visului

ma re-gasesc 

tot mai ades in viitor-

nu stiu exact in care loc, in care timp, in care an-

dupa cortina 'cestui somn de lut, 

sufletul meu, astazi cu chip cunoscut- 

ma tine infasata-n gandul sau de parca-ar fi un om 

visandu-si visul sau de suflet renascut

ce s-a-'mbracat o dat ca niciodat

in carnea tuturor dorintelor 

de lut.

iata-ne iar, eu si cu sufletul meu

imbratisati precum doi gemeni 

in burta materna a visului lucid-

lipindu-ne fruntile-ntr-o negraita tacere- 

deslusindu-ne, din veacuri in veacuri, noptile- 

ce urca spre stele.

ma trezesc tot mai des 
intr-un viitor nepermis.

un fel de tusti! un fel de lume paralela

si-acolo, chiar si despartirea are rostul sau:

e-n mare dragoste si-n tainic dor

e departarea si distanta necesara imbratisarilor rupte din vreme-

desprinse din acel viitor nepermis.

ma tot visez in viitor, 

avand si eu, ca fiecare, 

rostul sau.

dar cine stie?!

poate-mi visez cel mai indepartat trecut 

din toate cate-au fost-

ori poate totul nu-i decat un vis al visului, o-'nchipuire 
venita special sa-mi fure clipa si sa ma-ncurce iar si iar 
in tesaturi de somn adanc ce-ar vrea sa creada despre sine 
ca ar FI

acolo unde nu-i decat un somn bezmetic, greu si 

cam natang

dar cine stie?!

cine s-ar incumeta sa stie?!

tacerile din mine
si din tine...