joi, 9 mai 2013

intr-un cer violet


iata ora tacerii-
 gresala, in minunat cant leganand
iata cerul deschis vindecand 
adancul cel mai adanc

iata
gandul gradinii trezind
amintirea celei mai nesfarsite dureri
iata cuvantul cel negrait
bland, milostiv, intelept

iata
corbii vestitelor ierni
murmurand acelasi blestem muritor
iata si porumbelul cel bland
pe deasupra fantanilor

iata tacerea
iata cuvantul
iata uitarile ce se dezmint
iata sentintele, iata oglinda 
viselor frante in frigul de ieri

iata plecarea
iata iubirea
tainuind ce aflase-ntr-un cer violet
iata alegerea
iata cortina
iata-ma iar cu uitarea in piept

iata-ndracita
iata tarana
iata si ingerul- cu acelasi indemn
numai omul din mine, vai, numai omul
pare ca-nclina natangul-
spre nicaieri



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu