joi, 18 august 2011

just a dream

Okei, am sa incep cu vindecarea sau cel putin cu dorinta asta, de vindecare.
Da, asta face marea cu cei patru Pesti din mine. Si chiar reuseste sa o faca intr-un fel miraculos. Imi deschide pur si simplu crestetul capului si intra acolo, numai ea stie prin ce metode. Si sarea aceea, doar aceea, spala putina. :)


Punand cap la cap piesele, ramane intrebarea: cum reuseste un om sa te urce pe 'corabia lui Noe' in vazul tuturor si in plin potop sa te arunce in apa? Daca ar fi sa-mi mai doresc sa-l vad inca o data, ar fi pentru urmatorul motiv: vreau sa vad cum arata chipul lui, cearcanul lui, gesturile lui cand isi bea cafeaua si cand isi bea vinul, cand isi fumeaza tigara si cand isi atinge parul. Vreau sa stiu cum poate un om sa faca toate astea dupa ce a a aruncat un om in plin potop. Chiar vreau sa stiu asta si iertati-ma pentru ca scriu cu atata usuratate despre aceste intrebari obsesive din capul meu.

In rest, vreau ca visul acela (sper ca ultimul) in care a ramas pe o corabie cu
ei si imtamplator eu nu am reusit sa ajung la timp pe corabia aia sa fie ultimul! Vreau sa cred ca furtuna care s-a pornit mai apoi in 'largul lor' s-a declansat doar pentru a-l atentiona ca in sfarsit a iesit Furia si Mania din mine. :) Din fericire, in plina furie, nu sunt in stare sa spun altceva decat: vreau sa pleci! Cu Ingerul mereu alaturi sa fii, dar sa pleci! Vreau sa iesi din capul meu, din viata mea si din visul meu, pentru ca pur si simplu nu suntem cu totii niste lasi!

Nu am sa uit niciodata copchii aceia de croati care sareau cu capul printre stanci. Mi-au amintit cumva de spartani. :) Intotdeauna am iubit curajul, chiar daca pana acum am fost o mare lasa. Si asa se explica de ce atata timp am reusit sa vibrez cu propozitia aia a ta care a intrat in mintea mea ca un fel de vierme mancator de liniste sufleteasca. Nu mai vreau sa vii in visele mele, nu mai vreau sa-mi spui nimic, nu mai vreau! Iti multumesc pentru toate lectiile pe care le-am invatat datorita tie! Dar de-acum inainte pot mai mult de-atat! Am vazut oglinda lasitatii in plina splendoare, m-am recunoscut in ea, iti multumesc pentru asta. Daca ar fi sa am puterea sa schimb ceva din tot trecutul asta, as schimba doar propozitia aia cu I'm an actress. As prefera sa-mi fi scris un simplu la multi ani! Ar fi fost banal, dar poate ca atunci visul nu ar fi murit!
Recunosc oficial si in fata tuturor, cu glas raspicat si tare, ca vreau sa pleci cu corabia ta cu tot si ca aleg sa raman pe mal. Nu mai vreau sa intalnesc in viata mea jocuri de felul acesta si oameni de felul acesta. Bye bye!


3 comentarii:

  1. O reactie normala dar nu stiu cat de mult o sa te faca sa uiti totul.Dar e un inceput bun.

    RăspundețiȘtergere
  2. nu vreau sa uit, vreau doar sa merg mai departe tinand cont de toate cate mi s-au intamplat. multumesc pentru incurajare. :)

    RăspundețiȘtergere