Dar eu ce fac cu viata asta a mea?
Si de ce reclama asta la iaurt mi se pare atat de absurba?
Si de ce toata lupta asta de aici, de pe planeta asta, pentru supravietuire sau recunoastere mi se pare atat de lipsita de sens si importanta? Si de ce singura viata demna de a fi traita imi pare cea aproape de mare, sau in inima muntelui, sau in mijlocul naturii? Doamne, unde duce drumul acesta? Ar trebui sa-mi fie teama? Daca nu mi-e teama, e numai pentru ca exista atatia prieteni frumosi in jurul meu, care inca nu cred despre mine ca am innebunit complet. Cu riscul de a va parea o mare snoaba, trebuie sa recunosc: mi-e dor de croatia, de adriatica, de perun, de ghetto si mai ales de zambetele acelor oameni. Si mi-e dor si de voi, de voi toti si sper sa ma intorc repede de-acolo de unde am plecat... caci simt ca sunt cumva departe, dar inca nu stiu unde este si ce inseamna acest departe... Am nevoie disperata de ceva nepamantesc, altfel am sa ma transform intr-un mic tiran, asemeni lui caligula. Si cum am invatat deja ca a-ti teroriza semenii nu duce nicaieri, teama mi-e sa nu cad iar in capcana de a ma teroriza pe mine insami.
Doamne, pazeste-ma de mine, ca de dusmani ma pazesc eu! :) Hai, ca pot mai mult! Doar nu o sa cad iar si iar in aceeasi capcana? Stiu ca pot, sunt sigura ca acum pot mai mult. De exemplu, IUBIREA!
Avem nevoie de locuri magice ca sa descoperim ca viata e un lucru extraordinar.AI nevoie,la fel ca si mine,ca din cand in cand sa fii singur,tu cu tine si sa-ti asculti bataile inimii in tacere iar cantecul sufletului eliberat de povara cotidiana sa sparga aerul din jurul tau.
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=FDIpH98C1BM&feature=related
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=rRo55XcAH4E&feature=related
mai gasesti si altele, abia m-am limitat la 2 :D
magia e in tot si poate at cand nu mai reusim sa o vedem in jur ar trebui sa o cautam in noi
kati
da, avem nevoie de locuri magice si de locuri care sa ne reaminteasca de visurile noastre din vremea copilariei, de zambetul acela, de bucuria de atunci, de vasta aceea cand toti oamenii ne pareau foarte destepti, speciali si plini de iubire. Si da, am nevoie de singuratate, pentru ca numai atunci cand ma impac cu mine voi putea invata sa iubesc pe deplin.
RăspundețiȘtergeremultumesc, draga mea Kati, sunt minunate. Si da, ai mare dreptate, am experimentat asta, dar inca nu-mi pot raspunde la intrebarea: de ce ajungem acolo cu atata efort si cadem din starea aceea atat de repede? Oare asa am venit setati? Ce-i cu forta asta distructiva atat de mare, peste tot in jurul nostru? Trebuie sa suferim chiar atat de mult pentru a invata ce-i aia, Iubire?
RăspundețiȘtergeresincer si eu ma intreb de multe ori, si inca n-am gasit rapunsul, poate pt ca nu avem incredere in noi, ca nu ne consideram inca demni de iubire si liniste sufleteasca, chiar nu stiu si uneori ma revolta toata durerea care o traim in atatea feluri si care ne poate uneori complesi si ma intreb daca nu a fost deajuns cat a fost, dar apoi in tot intunericul ala mai apare si o mica si timida luminita atat de frumoase si apoi iar simtim ca avem aripi, dar apoi ne intrebam (chiar daca nu vrem sa recunoastem) cat o sa dureze, oare o sa ma inghita din nou intunericul...
RăspundețiȘtergerechiar nu stiu... poate at cand vom fi doar in iubire vom afla
kati
da, simt de multe ori si eu asta, draga Kati, ca nu de multe ori posibilitatea unei posibile impliniri ne sperie foarte tare, ca si cand e tare greu sa renuntam la suferinta si de multe ori ma intreb de unde vin aceste temeri si de ce radacinile sunt atat de adanci? Si atunci ma tot gandesc la Sfintii Parinti, la cei care au trecut prin incercari atat de grele si au gasit alinare doar in cele sfinte si atunci parca reusesc iar sa ma motivez si sa regasesc forta aceea adanca din mine de a merge inainte. Sper si eu sa aflam toate aceste raspunsuri intr-o buna zi, Dumnezeu sa ne ajute! iti multumesc pentru sinceritate si te imbratisez tare
RăspundețiȘtergere