miercuri, 3 martie 2010

Smerenia- Mandria

Ascultarea este neincrederea in judecata proprie in orice privinta, chiar si-n cele evident bune, pana la sfarsitul vietii.

Se mai putea vedea la aceia o priveliste infricosatoare si cu totul ingereasca: venerabili incaruntiti de ani si intr-adevar sfinti, alergand ca niste copii intru implinirea ascultarii fata de superior si facandu-se vrednici de lauda prin smerenia lor. am vazut acolo barbati ce petrecusera cate 50 de ani in ascultare si i-am rugat sa-mi spuna ce mangaiere au dobandit dupa atata osteneala. Unii mi-au spus ca aflandu-se in abisul smereniei, s-au scapat prin aceasta pentru totdeauna de razboiul dintr-insii, iar altii au spus ca au dobandit o completa imunitate fata de ocari si defaimari.

Sa mai stii apoi si aceea parinte ca, din momentul in care cineva s-a daruit pe sine simplitatii si nevinovatiei, diavolul nu mai gaseste nici locul si nici prilejul de a pune stapanire pe dansul.

... se intampla adesea ca cei ce par a suporta si a rezista mai bine ostenelilor, nefiind observati vreme indelungata si nemaifiind pusi la incercare prin mustrari si ocara, ca unii ce sunt socotiti virtuosi, pierd cu timpul virtutile avute caci desi este pamantul bun, aducator de roade si fertil, nemaifiind udat cu apa umilirii nu va produce decat spini, maracini de trufie, de desfranare ori de netemere. Acest lucru l-a cunoscut marele acela cand a scris lui Timotei: ''Mustra-i, povatuieste-i, cearta-i pe ei cu timp si far’ de timp.''

... Si daca nu ne-am invrednicit inca de binele unei astfel de rabdari si ascultari, cel putin sa ne recunoastem slabiciunea stand in singuratate departe de stadionul acesta al atleticelor exercitii duhovnicesti, sa fericim pe nevoitori si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne impartaseasca darul rabdarii.

Cel ce se fereste si evita mustrarea indreptatita sau nu, acesta refuza sa primeasca insasi mantuirea, iar cel care o primeste, cu sau fara durere, obtine in graba iertarea pacatelor sale.

Cel care intr-o discutie voieste sa biruiasca punctul sau de vedere, chiar de sustine un adevar, sa stie ca sufera de boala diavolului, adica de mandrie si daca savarseste aceeasi greseala intr-o discutie cu egali de-ai sai, s-ar putea sa fie tamaduit prin epitimia ce i-ar da-o cei mai mari. Daca, in sfarsit, se poarta la fel si fata de cei mai mari si mai intelepti, acesta nu mai poate fi vindecat prin nici un remediu omenesc.

Bea cu nesat ca pe o apa a vietii batjocurile pe care ti le aduc fratii tai, caci ei cauta sa te adape din izvorul ce curata orice desfranare. De abia atunci va rasari in sufletul tau curatia desavarsita, iar lumina lui Dumnezeu nu va lipsi din inima ta.

Chip al desavarsitei supuneri sa ne fie, o prieteni, argintul viu, caci el coborandu-se dedesubtul tuturor, ramane totusi curat de orice intinaciune.

http://www.filocalia.ro

2 comentarii:

  1. Buna Maria,

    Iti multumesc pentru articol si pentru vizita. Ti-am vazut blogul mai demult, dar n-am indraznit sa dau buzna. :)
    Foarte profunde si adevarate invataturile filocalice. Ce bine ar fi daca le-am pune in practica si am sluji aproapelui nostru... nu numai ca noi ne-am sfinti, dar s-ar "molipsi" si altii de cumintenia noastra.
    Tot ce facem pentru ceilalti, are ecou in eternitate. Nu degeaba se spune ca toti oamenii poarta cate o vina pentru tot raul din lume. Si pentru farama aia de bine, tot Cineva s-a sacrificat ca sa mentina flacara Iubirii la suprafata. Bine ar fi sa facem si noi la fel. Si sa nu uitam ca toti una suntem.
    Ca in sloganul celor trei muschetari:
    "Toti pentru unul si unul pentru toti" :)

    Imi place foarte mult blogul tau, e ca o oaza de liniste si rugaciune :)

    Mai vorbim.
    Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  2. iti multumesc mult, Alex, pentru vorbele frumoase! :) cata dreptate ai in tot ce spui, cat bine ne-am face atat noua cat si celor din jur daca am alege pacea si am avea incredere in Bunul Dumnezeu! e o lectie tare frumoasa aceasta, de a te abandona in mainile Tatalui, sunt sigura ca o sa o invatam cu totii intr-o buna zi! Ma bucur mult ca ti-am descoperit blogul, de cum am intrat am simtit, ghici ce? chiar o oaza de liniste si de pace sufleteasca! :) Sa ai un sfarsit de saptamana minunat! Doamne Ajuta!

    RăspundețiȘtergere