Uneori cautarea idealurilor si sensurilor superioare ne plaseaza in contradictie cu asteptarile sociale conservatoare. Cea care indica sinceritatea calatoriei este abilitatea de a persevera in cautare, oricat te-ar costa. De cele mai multe ori, aceasta cautare aduce multa iluminare, desi uneori produce confuzie. Va trebui sa respingi ceea ce nu are valoare.
Oameni "pe cale".
Negativ
A fi orbit de lumina.
*********************************************************
Rog pe Elful IM sa nu rada prea tare :) :) :) oricum, simt un fel de mare bucurie, asta e, m-am dezechilibrat o zi, dar mai mult nu e bine si nu aduce chiar nici un folos! Fac si eu putin pe niznaiul, bineinteles ca banuiesc de ce sunt pe lista aia, se pare ca le-a interzis si colegilor sa mai lucreze cu mine. Vai, am un zambet larg pe fata si sper eu, luminos: e chiar haios; deci, reprezint un real pericol pentru cel care se crede stapanul universului? Bine, nu eu, stiu asta, ci Fiinta aceea din mine care e ajutata mereu, caci fara acest ajutor as fi fost demult "ca praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului..."
Acum, in clipa asta chiar "simt cum cresc puterile sufletului meu!" :) Dar el cum de stie, cum de simte tocmai de acolo, de peste ocean, de-mi scrie despre Pescarus? Si ce-mi spune el nu e, oare, o confirmare a ceea ce am simtit de prima data cand am cunoscut-o pe Nina, ca nu poate fi o invinsa, de vreme ce a inteles astfel viata: "sa stii sa-ti porti crucea si sa-ti pastrezi credinta!" ??? Nu e viata asta a mea o minune mai mare decat oricare alta minune pamanteana? Nu e propozitia aceasta cel mai frumos cadou de "plecare"? Nu am primit, oare, mai mult decat au primit si vor primi multi dintre cei "selectati" de altcineva sa-i fie lui aproape? Caci iubirea si alchimia nu are nici o legatura cu "a forta", oh, nu! Daca nu se petrece totul in libertate deplina, nu are nici un sens si nici o valoare! Politetea si bunul simt nu e tot una cu alchimia, aceasta alchimie "intamplare a Fiintei mele", cum zice Nini cel Stanesc. Sunt atat de fericita, imi vine sa zboooor... Astazi stiu ca TOTUL, dar absoult totul e in favoarea mea!!! Iar confirmarile legata de talentul meu au venit doar de unde vroiam eu sa vina!!! Nu e totul cum vrem noi sa fie? Nu noi decidem totul, nu noi hotaram la care stapan slujim? Atunci, de ce sa nu fim fericiti? Cand stim ca "asa cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata???"
" alb apari si chipul tau clar in lumina lunii-l vad mereu...
vei reveni ca ziua cantand, voi fi mereu cu tine-n gand..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu